Eftimie I al Constantinopolului

Sfântul Eftimie I Singhelul a fost patriarh al Constantinopolului din februarie 907 până în mai 912. Monah din tinerețe, a fost duhovnicul viitorului împărat Leon al VI-⁠lea Înțeleptul. Biserica îl pomenește ca pe un nevoitor aspru și un ierarh care nu s-⁠a lăsat clintit în fața voii împăratului. A adormit la 5 august 917.

S-⁠a născut în jurul anului 834 la Seleucia, în Isauria, și s-⁠a dedicat de timpuriu vieții monahale. La șaptesprezece ani a primit tunderea într-⁠o mănăstire de pe Muntele Olimp din Bitinia, unde a dus o viață foarte aspră, răbdând foamea, setea și frigul, iar în iernile grele purta doar o haină zdrențuită. A zidit apoi o mănăstire într-⁠un golf din fața Nicomidiei și, în anii 880, a venit la Constantinopol, la mănăstirea Sfântul Teodor. Era legat de patriarhul Ignatie, pe care îl numea stăpânul lui. Cel mai probabil în a doua patriarhie a lui Ignatie (867-877) a fost numit duhovnic al prințului Leon, fiul împăratului Vasile I. L-⁠a sprijinit pe Leon în conflictul cu tatăl său pentru legătura cu Zoe Zaoutzaina. După Viața lui Eftimie, l-⁠a ajutat să îndure închisoarea din anii 883-886 și i-⁠a prezis, în temniță, urcarea pe tron. După moartea lui Vasile, Leon l-⁠a răsplătit făcându-⁠l egumen al unei mănăstiri nou zidite în cartierul Psamatia din Constantinopol, iar apoi singhel, o treaptă însemnată, din care mulți au ajuns patriarhi. Relația lui cu Leon a fost însă, după un istoric, „notoriu de furtunoasă”, ceea ce poate explica de ce a ajuns patriarh abia în 907. Între noiembrie 896 și decembrie 898 a fost închis în mănăstirea Sfântul Diomede. În 906, după povestirea vieții, egumenul de la Psamatia a luat parte la așezarea Brâului Maicii Domnului pe capul împărătesei Zoe, bolnavă, care s-⁠a vindecat.

În 906 a fost nașul lui Constantin, fiul lui Leon al VI-⁠lea și al Zoei Carbonopsina. A patra căsătorie a împăratului a stârnit conflictul cu patriarhul Nicolae Misticul; după înlăturarea lui Nicolae și după hotărârea unui sinod de a-⁠l primi pe împărat în comuniune, ca excepție, Eftimie a primit în februarie 907 patriarhia. Nu a proclamat-⁠o pe Zoe augustă în biserică, iar pe preotul care cununase pe Leon și pe Zoe nu l-⁠a reintegrat. A încoronat pe Constantin al VII-⁠lea ca împărat asociat. Unii episcopi l-⁠au primit, alții au rămas de partea lui Nicolae, așa că s-⁠au născut partidele „eftimiților” și „nicolaiților”. După moartea lui Leon, în mai 912, fratele lui, Alexandru, l-⁠a depus și a adus înapoi pe Nicolae. Viața lui, scrisă de un adept, vorbește despre o judecată umilitoare, despărțirea de veșminte și bătăi, iar cercetătorii de azi acceptă violența, dar socotesc descrierea mai mult o apărare a partidei lui. A fost surghiunit la mănăstirea Agathos. În februarie 914 Zoe l-⁠a rugat să revină în scaun, dar a refuzat. A adormit la 5 august 917; împăcarea adepților lui cu Nicolae a avut loc abia în iulie 920. Se pomenește la 5 august.