Iov de la Uscelie

Cuviosul mucenic Iov de la Uscelie (Ușcelie) a fost monah la Solovetki, apoi întâiul ctitor al Mănăstirii Iov din Uscelie, pe râul Mezen, în nordul Rusiei, și a primit cununa muceniciei în anul 1628, ucis de tâlhari. Este pomenit la 5 august după calendarul vechi, adică 18 august, iar în Soborul sfinților solovețeni la 9 (22) august.

Despre viața lui pământească se știu foarte puține. Se spune doar că purta numele de familie Mozovski sau Mazovski și că tatăl său se numea Patrichie. O veche cronică, al cărei autor nu se cunoaște, spune că locul nașterii lui a fost tăinuit de Dumnezeu, pentru ca să știm că sfinții caută patria de sus și nu se laudă cu neamul pământesc.

Nu se știe când a ajuns la Mănăstirea Solovetki, dar se păstrează o scrisoare de binecuvântare a lui Isidor, pe atunci egumen al Solovetkilor și mai târziu mitropolit al Novgorodului. Din ea reiese că la 10 noiembrie 1608 Iov a fost hirotonit ieromonah pentru biserica Schimbării la Față din mănăstirea cea mare a Sfinților Zosima și Savatie. A viețuit apoi vreo șase ani între frații de acolo.

În 1614 a plecat spre răsărit, pe țărmul Mării Albe, la râul Mezen, și a găsit în locul numit Uscelie, aproape de satul Leșukonskoe, un loc potrivit și frumos pentru o mănăstire. A ridicat o capelă a Nașterii lui Hristos și au început să vină la el primii ucenici. Obștea era foarte săracă. Abia după ce țarul Mihail Feodorovici i-⁠a dăruit pământ cu bălți de pescuit, Iov a putut ridica biserica și chiliile. Cartea de conturi a ținutului Mezen din 1623 arată mănăstirea întemeiată în 1614, cu o biserică de lemn a Nașterii Domnului ridicată din nou în 1622, cu Iov ca ctitor și opt monahi bătrâni în patru chilii, scutită de dări, fiindcă era nou zidită. Cronica spune că a rânduit mănăstirea cu ajutorul lui Dumnezeu, viețuind cu frații în post și rugăciune și hrănindu-⁠se din munca mâinilor.

La 5 (18) august 1628, pe când frații erau la cosit, a rămas în mănăstire doar Iov, care din pricina bătrâneții nu mai putea face multe lucruri. Tâlharii au năvălit în biserică, socotind că aici sunt ascunse bogății mari, și l-⁠au chinuit cu cruzime. Nu știau că el, ca toți sfinții lui Dumnezeu, își adunase comoara în cer. Nereușind să afle nimic, i-⁠au tăiat capul, iar ucenicii i-⁠au găsit trupul în acest chip. Moaștele lui s-⁠au proslăvit prin minuni. Un izvor ucrainean notează ziua de pomenire la 18 august.