Oswald

Sfântul Oswald a fost rege al Northumbriei între 634 și 642, om evlavios, care a sprijinit răspândirea creștinismului și a murit în luptă. Cinstirea lui a fost deosebit de vie în Evul Mediu. Este pomenit la 5 august. Cuviosul Beda, care a scris cam cu un veac după moartea lui, este principalul izvor despre el și îl socotește un rege sfânt.

Exilul și biruința

S-⁠a născut în jurul anului 604, fiu al lui Æthelfrith al Bernician și al Achei din Deira. După ce tatăl lui a fost ucis în jurul anului 616, de Raedwald al Angliei de Est, regele Deirei, Edwin, fratele Achei, a ajuns rege al Northumbriei, iar Oswald și frații lui au fugit spre nord. El și-⁠a petrecut tinerețea în regatul scoțian Dál Riata, pe insula Iona, unde a învățat și s-⁠a botezat; poate că a luptat în Irlanda. În 633, după ce Cadwallon, regele Gwynedd-⁠ului, aliat cu păgânul Penda al Merciei, l-⁠a ucis pe Edwin la Hatfield Chase, Northumbria s-⁠a destrămat în Bernicia și Deira. Fratele lui Oswald, Eanfrith, devenit rege al Berniciei, a fost ucis de Cadwallon în 634, după ce căutase pacea. Atunci Oswald, în fruntea unei mici oștiri (poate cu ajutor de la scoți și de la picți), a întâmpinat pe Cadwallon la Heavenfield, lângă Hexham. După tradiție, înainte de luptă, a ridicat o cruce de lemn, a îngenuncheat și a ținut-⁠o în picioare, până s-⁠a adus destul pământ ca să stea; apoi s-⁠a rugat și a cerut oștirii să se roage cu el. După povestirea lui Adomnán din Viața Sfântului Columba, pe care starețul Ségéne o auzise chiar de la Oswald, în noaptea dinaintea bătăliei Oswald a avut o vedenie a lui Columba, care i-⁠a zis: „Fii tare și poartă-⁠te bărbătește; iată, Eu voi fi cu tine.” Oswald le-⁠a povestit vedenia sfetnicilor săi, și toți au hotărât să se boteze după luptă. Britonii au fost înfrânți, deși mai numeroși, iar Cadwallon a fost ucis.

Domnia

După Heavenfield, Oswald a unit din nou Northumbria, pe care Edwin o stăpânise, și a fost, opt ani, cel mai puternic rege din Britania. Adomnán îl numește „împărat al întregii Britanii”. Ajuns pe tron, a trimis la scoți, la care el și frații lui primiseră botezul, cerând un păstor care să învețe poporul anglilor credința. Scoții i-⁠au trimis pe episcopul Aidan. Regele i-⁠a dat, ca să locuiască, insula Lindisfarne, lângă hotarul cu Scoția, unde a fost mănăstire și scaun episcopal. Aidan știa puțin limba englezilor, așa că Oswald îi tălmăcea adesea predicile. Cronicarii spun că a fost bun, milostiv și darnic față de săraci și de călători. În 635 a fost nașul la botez al regelui Wessexului, Cynegils, și i-⁠a luat apoi fiica de soție. În 638 a cucerit Din Eidyn (Edinburgh) și regatul britonic Gododdin.

Moartea și cinstirea

Penda al Merciei devenise tot mai puternic. Oswald l-⁠a atacat, dar la Maserfield (azi Oswestry, „arborele lui Oswald”, după cruce) oastea Northumbriei a fost zdrobită, iar regele a murit, la 5 august 642, în al treizeci și optulea an al vieții. Penda a poruncit ca trupul lui să fie tăiat în bucăți și înfipt în pari, ca trofeu. Mai târziu, oasele i-⁠au fost găsite și duse la mănăstirea Bardney, de regina Osthryth, fiica lui Oswiu, fratele lui Oswald, și soția lui Æthelred al Merciei. Oswald a lăsat un fiu, Æthelwald. Cinstirea lui s-⁠a răspândit mult în Evul Mediu.