Antonie al II-⁠lea Cauleas

Sfântul Antonie al II-⁠lea Cauleas a fost patriarh ecumenic al Constantinopolului din august 893 până la adormirea sa, la 12 februarie 901. Biserica îl pomenește ca pe un monah milostiv, mare ctitor de mănăstiri și păstor care a lucrat pentru împăcarea Bisericii.

S-⁠a născut în anul 829 la Constantinopol, într-⁠o familie de neam frigian. Tatăl lui, după căsătorie, fusese hirotonit preot. Antonie a primit învățătura de bază în capitală și, după moartea mamei sale, la doisprezece ani, s-⁠a călugărit într-⁠o mănăstire din Constantinopol. A studiat acolo teologia și, după tradiție, a fost hirotonit preot și ales egumen. Era blând și evlavios și s-⁠a făcut cunoscut prin sfințenia vieții și prin milostenia lui neobișnuită; tradiția spune că și-⁠a călugărit și tatăl.

Atenția i-⁠a fost atrasă de Stilian Zaoutzes, atotputernicul ministru al împăratului Leon al VI-⁠lea Înțeleptul. Antonie îl sprijinise pe împărat împotriva patriarhului Fotie și a lucrat apoi pentru împăcarea Bisericii, aducând la înțelegere pe partizanii lui Fotie și ai lui Ignatie. După moartea patriarhului Ștefan I, fratele împăratului, Leon l-⁠a ridicat pe Antonie la scaunul patriarhal; a fost ales la 3 august 893. Ca patriarh a chemat un sinod la care au luat parte și soli ai Romei, care au socotit încheiată schisma provocată de Fotie și Ignatie, fără ca vreunul dintre ei să fie osândit. Nu a binecuvântat căsătoria împăratului cu Zoe Zaoutzaina și l-⁠a caterisit pe preotul care o săvârșise, dar în anul 900 a săvârșit el însuși nunta a treia a împăratului.

A sprijinit monahismul și, cu sprijinul împăratului, care a ținut cuvântarea la sfințire, a înființat sau a înnoit mănăstirea Cauleea (Kaulea). A adormit la 12 februarie 901 și a fost îngropat în biserica acelei mănăstiri. I se atribuie darul prorociei și minuni la mormânt. Viața lui a fost scrisă la începutul veacului al X-⁠lea de un Nichifor, iar mai târziu, în 1347, de Nichifor Grigoras. Pomenirea lui apare în textele liturgice constantinopolitane din secolul al X-⁠lea și în Mineul lui Vasile al II-⁠lea; a ajuns și în Rusia, în calendarul Evangheliarului de la Holm. Biserica Ortodoxă și cea Catolică îl pomenesc la 12 februarie. După el a urmat, la 1 martie același an, Nicolae Misticul.