Cei patruzeci și nouă de mucenici din Abitina

Cei patruzeci și nouă de mucenici din Abitina au fost creștini din provincia romană Africa, osândiți în anul 304, pe vremea împăratului Dioclețian, pentru că s-⁠au adunat la slujba duminicală, oprită prin lege. Biserica îi pomenește pentru mărturisirea lor limpede: nu puteau trăi fără Ziua Domnului și fără Sfânta Euharistie.

Edictul și adunarea

La 24 februarie 303 Dioclețian dăduse primul edict împotriva creștinilor. El poruncea nimicirea Sfintelor Scripturi și a lăcașurilor de cult din tot Imperiul și le interzicea creștinilor să se adune la slujbă. Fundan, episcopul din Abitina, s-⁠a supus și a dat cărțile bisericii în mâna stăpânirii. Totuși unii dintre credincioși au continuat să se întrunească în taină, sub îndrumarea preotului Saturnin.

Ei au fost arestați și înfățișați mai întâi magistraților locali, care i-⁠au trimis la Cartagina, capitala provinciei, pentru judecată.

Judecata de la Cartagina

Judecata a avut loc la 12 februarie, în fața proconsulului Anulin. Din grup făcea parte senatorul Dativ. La interogatoriu el a mărturisit că este creștin și că a luat parte la adunare, dar nici sub cazne n-⁠a vrut la început să spună cine o conducea. În timpul cercetării, avocatul Fortunatian, fratele Victoriei, una dintre acuzate, l-⁠a învinuit pe Dativ că a ademenit-⁠o la slujbă pe ea și pe alte fecioare fără știință. Victoria a spus însă că venise de bunăvoie. Proconsulul a oprit torturile și l-⁠a întrebat din nou dacă a fost la adunare, iar Dativ a răspuns iar că da. Întrebat cine a fost îndemnătorul, a spus: „Preotul Saturnin și noi toți”. A fost dus în temniță și a murit curând din cauza rănilor.

Preotul Saturnin a fost și el cercetat și a rămas neclintit chiar sub cazne. Pilda lui a fost urmată de ceilalți, bărbați și femei, între care se aflau și patru copii.

„Fără ziua Domnului nu putem fi”

Un răspuns s-⁠a auzit mereu la judecată. Emerit, în casa căruia se ținuse adunarea, a fost întrebat de ce a călcat porunca împăratului. El a spus: „Sine dominico non possumus”, adică „Fără Ziua Domnului nu putem trăi”. Prin aceasta avea în vedere slujirea Sfintei Euharistii, pe care împăratul o oprise, dar la care ei au ales să ia parte chiar cu prețul caznelor și al osândei la moarte.

Pomenirea

Martirologiul Roman, care înșiră toate numele lor, îi pomenește la 12 februarie. Printre ei se numără preotul Saturnin, copiii lui Saturnin (Saturnin, Felix, Maria, pusă în slujba Domnului ca fecioară, și micul Hilarian), cititorii Emerit și Ampeliu, cu fiul lui mic, Benign, apoi Dativ, Victoria din Cartagina și mulți alții, bărbați și femei. Uneori este socotită printre ei și Sfânta Restituta. În mănăstirea Lešje din Serbia se păstrează, după tradiție, moaștele Sfintei Victoria și ale Sfântului Benign, mucenici împreună cu ceilalți din Abitina. Sfântul Augustin pomenește Abitina în scrierea sa despre botez, de pe la 400. Calendarele amintesc mucenicii și la alte date, între care 11 și 20 februarie.