Meletie al Harkovului

Sfântul Ierarh Meletie al Harkovului a fost arhiepiscop al Harkovului și Ahtîrka, un păstor sărac și blând, cărturar și misionar printre vechii credincioși, în Urali și în Buriatia. S-⁠a născut la 6 (17) noiembrie 1784 în Starie Sanjari, în gubernia Poltava, și a adormit la 29 februarie (12 martie) 1840 la Harkov. A fost canonizat pentru cinstirea întregii Biserici Ruse la 21 februarie 1978. Este pomenit la 12 (25) februarie, ziua numelui său, și la 29 februarie (în anii nebisecți, 28 februarie), ziua adormirii.

Școala

Pe numele de mirean Mihail Ivanovici Leontovici, s-⁠a născut într-⁠o familie de slujitori ai Bisericii. De la patru ani a învățat în casa tatălui său să citească în cărți bisericești și laice, să scrie frumos și să știe bazele gramaticii ruse și latine. La 2 septembrie 1794 a intrat la școala parohială din Poltava, pe care a absolvit-⁠o cu succes la doisprezece ani, apoi a continuat la bursa din Ekaterinoslav, unde a fost unul dintre cei mai buni elevi, și în septembrie 1799 a trecut la seminarul de acolo, absolvit în 1808. Ca cel mai bun elev a fost trimis la Academia Duhovnicească din Petersburg, pe care a absolvit-⁠o în august 1814 în prima categorie, cu titlul de magistru; a fost licențiat în limba greacă și, la două luni după absolvire, a fost numit secretar al conferinței și profesor de greacă, pregătindu-⁠se între timp să se facă monah. La 7 ianuarie 1816 a cerut conducerii academiei să se călugărească, dar cererea nu i-⁠a fost îndeplinită, iar la 30 iulie 1817 a fost mutat la seminarul din Kiev, ca inspector și profesor de istoria bisericii și de greacă; seminarul s-⁠a deschis la 27 octombrie 1817.

Monahul

La 11 (23) februarie 1820, în obștea Academiei Duhovnicești din Kiev, a fost tuns în monahism de mitropolitul Evghenie, în ziua pomenirii Sfântului Meletie al Antiohiei, al cărui nume l-⁠a primit. La 22 februarie a fost hirotonit ierodiacon, iar după două zile, ieromonah. La 9 august 1821 a fost numit rector al seminarului din Mogilev și egumen al mănăstirii Kutein de lângă Orșa, unde a fost ridicat la rang de arhimandrit. În august 1823 a fost mutat rector al seminarului din Pskov, iar în 1824 s-⁠a întors la Kiev ca rector al academiei.

Episcop

La 21 noiembrie (3 decembrie) 1826 a fost înălțat episcop de Cighirin, vicar al eparhiei Kiev și egumen al mănăstirii Mihailovski cu Cupolele de Aur. La 21 aprilie (3 mai) 1828 a fost mutat la Perm, unde a scris „Catehismul candidaților la preoție”, pentru pregătirea candidaților la preoție, și a început o largă lucrare misionară printre vechii credincioși. În primăvara lui 1829 a călătorit prin eparhie, slujind în bisericile parohiale. La 18 iulie 1831 a fost mutat la Irkutsk și ridicat la rangul de arhiepiscop, unde a lucrat prin predică și misiune, mai ales în ținuturile îndepărtate ale Buriatiei. Din pricina sănătății, la 22 iunie (4 iulie) 1835 a fost mutat la scaunul Slobozia Ucrainei și a ajuns la Harkov la 9 (21) noiembrie 1835; în februarie 1836 eparhia a fost redenumită Harkov și Ahtîrka.

În 1839 s-⁠a îmbolnăvit greu. La 6 (18) decembrie 1839, de ziua onomastică a împăratului Nicolae, fără să țină seama de boală, a slujit Liturghia și din pricina vremii rele a căzut și mai greu. A adormit la 29 februarie (12 martie) 1840. A fost înmormântat prin colectă, pentru că, deși primea un mare salariu de stat și mari venituri de la eparhie, a lăsat în urma lui doar 350 de ruble în bancnote, două lunete, două bucăți de catifea, cărți și rufăria strict necesară. A fost îngropat la 5 (17) martie 1840 în cripta mănăstirii Pokrovski.

La 3 (15) decembrie 1875 a izbucnit un incendiu în biserica Acoperământului, care a ars totul, dar focul nu a atins sicriul lui Meletie. În 1948 moaștele lui au fost mutate în catedrala Bunei Vestiri din Harkov, unde se află și azi, în paraclisul din stânga, al Sfintei Varvara, lângă zid, aproape de strană.

Canonizarea

Chestiunea canonizării lui a fost ridicată prima oară în 1918, la Soborul bisericesc al întregii Ucraine de la Kiev, dar nu a fost dusă la capăt. La 21 februarie 1978, Sfântul Sinod al Bisericii Ruse l-⁠a canonizat pentru cinstirea întregii Biserici, datorită străduinței arhiepiscopului Nicodim (Rusnak) al Harkovului. Slujba și acatistul au fost alcătuite de acesta și redactate de mitropolitul Nicodim (Rotov). Ca să nu irite autoritățile, canonizarea a fost făcută aproape pe nesimțite: Jurnalul Patriarhiei Moscovei a comunicat doar că patriarhul și Sinodul au binecuvântat acatistul, iar un an mai târziu a apărut o scurtă notă despre eveniment.