Arigiu de Gap

Sfântul Arigiu (Arey, Aredius) a fost episcop al Gapului în Galia merovingiană, la sfârșitul veacului al VI-⁠lea, cinstit în Răsărit și în Apus. Este pomenit la 1 mai (după unele izvoare și la 10 martie). Păstorirea lui a început în 579, iar el a adormit la începutul veacului al VII-⁠lea.

Tinerețea și preoția

S-⁠a născut în Chalon-⁠sur-⁠Saône, pe la mijlocul veacului al VI-⁠lea, într-⁠o familie nobilă galo-⁠romană. Era întâiul născut al lui Aprocasie și al Semproniei și a slujit doi ani la altarul bisericii locale a Sfântului Vincențiu. A fost hirotonit preot de Siagriu, episcopul Grenoblei, și timp de paisprezece ani a slujit în mai multe locuri din ținutul Trièves, apoi la Gap.

Episcopul Gapului

În 579 Arigiu a devenit al patrulea episcop al Gapului, după Sagittarius. A întemeiat acolo o școală în care se învățau materiile clasice. A luat parte în 584 sau 585 la al doilea sinod de la Valence și în 585 la al doilea sinod de la Mâcon. În 598, împreună cu arhidiaconul Valtoniu, a mers la Roma, unde s-⁠a întâlnit cu papa Grigorie cel Mare. În semn de prețuire a străduințelor lui pentru înnoirea Bisericii, i s-⁠a dăruit o dalmatică. În 599 și în 601 a ținut legătura prin scrisori cu papa în privința stârpirii simoniei.

Arigiu a învățat de la Sfântul Columban socotirea Paștilor. A rânduit viața parohiilor din eparhia sa, unde un sat îi poartă numele. Era foarte iubit de turma sa.

Predania ursului

Despre el se povestesc multe legende. Una spune că, întorcându-⁠se de la Roma în anul 605, Arigiu a ajuns pe culmea Montgenèvre. În pădure carul său a fost atacat de un urs, care a sfâșiat unul dintre boii înhămați. Arigiu i-⁠a poruncit ursului să se înhame el în locul boului ucis. Ursul a ascultat cu blândețe, iar Arigiu a intrat în Gap într-⁠o trăsură care a stârnit mirare. Mulțumit că fiara nu i-⁠a făcut necazuri, el a dat drumul ursului, care s-⁠a retras în pădurea apropiată și nu a mai ieșit de acolo decât în ziua morții sfântului.

Legenda are mai multe variante. În unele, întâmplarea se petrece pe coastele Montgenèvre, în altele aproape de Orcières, în altele pe culmea Cayolle. Cât despre pădurea ursului, unii o așază la Boscodon (unde în 1150 s-⁠a găsit scheletul unui urs uriaș), alții în Champsaur, pe coastele culmii Manse.

Moartea și cinstirea

După izvoare, Arigiu a murit în 604 sau 608; alții dau anul în jur de 605. Cinstirea lui a rămas vie în Gap și în satul care îi poartă numele.