Berta

Berta, numită și Aldeberge, a fost o prințesă francă ajunsă regină a Kentului, în sud-⁠estul Angliei. Născută în jurul anului 565, era creștină, căsătorită cu un rege păgân, și și-⁠a păstrat credința la curtea lui. Prezența ei în Kent a pregătit calea misiunii trimise de papa Grigorie cel Mare sub Augustin în 597, de la care a început creștinarea Angliei anglo-⁠saxone. Este cinstită de mulți creștini ca sfântă, deși nu există un act formal de canonizare și nici un cult vechi sigur, iar izvoarele nu dau o zi de pomenire pe care să o putem confirma.

Viața

Berta era fiica lui Charibert I, rege merovingian la Paris, și a soției lui, Ingoberga, și descendentă a lui Clovis și a Sfintei Clotilda. Tatăl ei a murit în 567. A crescut lângă Tours. S-⁠a căsătorit cu Æthelberht, regele păgân al Kentului, cu condiția să-⁠și poată păstra religia. Data este nesigură: o sursă dă anul 580, dar, fiindcă Berta s-⁠a născut în jurul anului 565, se propune și o căsătorie în jurul anului 590.

A trecut Canalul Mânecii cu un episcop franc, Liudhard, ca duhovnic. La Canterbury i s-⁠a refăcut pentru folosința ei o veche biserică din vremea romanilor, închinată Sfântului Martin de Tours. Biserica Sfântul Martin de acolo se află și azi pe același loc, cu ziduri romane în altar, și face parte din situl Patrimoniului Mondial Canterbury.

Misiunea lui Augustin

În 596, papa Grigorie l-⁠a trimis în Britania pe monahul Augustin cu însoțitorii lui și a rugat-⁠o pe Berta să plece inima soțului ei spre o primire bună. Ei au venit în 597, iar Æthelberht le-⁠a dat pământ la Canterbury, unde Augustin a întemeiat mănăstirea Sfinților Petru și Pavel. Fără sprijinul reginei și bunăvoința regelui, prima mănăstire și catedrala ar fi putut fi întemeiate în altă parte.

În 601, Grigorie i-⁠a scris din nou Bertei. Unii citesc scrisoarea ca pe o mustrare pentru că nu a făcut mai mult ca să-⁠și călăuzească soțul spre Biserică, alții ca pe o încurajare, iar ea îi laudă și credința, și învățătura. După aceasta izvoarele n-⁠o mai pomenesc, deci a murit după 601. S-⁠a propus anul 606, dar este discutat.

Este probabil mama celor doi copii cunoscuți ai lui Æthelberht: Eadbald, care i-⁠a urmat la tron, și Æthelburg, care a ajuns regină a Northumbriei.

Amintirea ei

Nu s-⁠au păstrat urme ale unui cult după moartea ei, dar scriitorul Goscelin de Saint-⁠Bertin, în veacul al XI-⁠lea, o numără între sfinții ale căror moaște au fost mutate la Canterbury în 1091. O statuie a ei se află pe fațada de vest a catedralei din Canterbury, iar în 2006 au fost așezate statui de bronz ale Bertei și ale lui Æthelberht la Lady Wootton's Green. Nu trebuie confundată cu Sfânta Berta din Val d'Or, stareța de la Avenay, a cărei zi este 1 mai.