Orientiu

Orientiu a fost un poet creștin de limbă latină din veacul al V-⁠lea, autorul poemului Commonitorium, o călăuză spre cer. Cei mai mulți cercetători îl socotesc același cu Orientiu, episcop de Auch, în Galia. Este cinstit ca sfânt mai ales în Occident, la 1 mai.

Viața Despre viața lui se știe în primul rând din legende ale sfinților. După ele, s-⁠a născut în Spania romană, în Catalonia de azi, în familia unui guvernator, și a primit învățătură în cele mai bune școli. După moartea tatălui și a fratelui mai mare a moștenit slujba de guvernator, dar, din dorul de o viață cucernică, a lăsat slujba, și-⁠a dat averea săracilor și s-⁠a făcut sihastru în valea Lavedan. Lângă râul Isaby a rânduit un adăpost pentru nevoiași și o moară. Se spune că mulțimea pelerinilor care veneau să-⁠i ceară sfat a fost atât de mare, încât s-⁠a ascuns într-⁠o peșteră, unde a postit aspru și a petrecut în citirea psalmilor. Legendele îi atribuie vindecări și dărâmarea unor sanctuare păgâne.

A fost episcop de Auch, ales după legendă prin îndemnul lui Dumnezeu, arătat locuitorilor. Pe când era bătrân, în 439 a fost trimis de regele goților Theodoric I ca sol la comandanții romani Aetius și Litorius, iar prin străduința lui s-⁠ar fi încheiat un armistițiu. După aceea s-⁠a întors în peștera sa, ca să fugă de slavă, deși i se oferise un loc la catedrală. A fost îngropat la Auch.

Poemul Sub numele lui s-⁠a păstrat poemul Commonitorium (Îndemn), de 1036 de versuri, în două cărți, scris în distihuri elegiace. Gândul de la început este: cine dorește viața veșnică, să învețe aici calea spre ea. În prima carte se ridică mai ales împotriva adulterului și a lăcomiei, în a doua condamnă trufia, minciuna și beția. A fost scris pe vremea când Galia era pustiită de năvălirea barbarilor, iar autorul era, de bună seamă, un păstor cu experiență, convertit după o viață de păcat. Poemul citează poeți romani clasici, ca Vergiliu, Ovidiu și Catul, și poate a fost influențat de Prudențiu. Se păstrează într-⁠un singur manuscris din secolul al X-⁠lea. Lui i se mai atribuie două rugăciuni în versuri, dar celelalte poezii din manuscris nu sunt ale lui. Cea mai bună ediție modernă este a lui Ellis, din 1888.

Cinstirea Orientiu este pomenit la 1 mai.