Marculf

Sfântul Cuvios Marculf a fost egumen la Nantus, în peninsula Cotentin din Normandia, în secolul al VI-⁠lea. Biserica îl pomenește la 1 mai ca pe un părinte duhovnicesc cinstit în Franța pentru vindecări, mai ales pentru cele de boala numită scrofuloză.

Se spune că s-⁠a născut în jurul anului 490 sau 500, într-⁠o așezare săsească din împrejurimile Bayeux-⁠ului. Relatările despre viața lui s-⁠au amestecat cu cele despre Sfântul Helier, pe care l-⁠ar fi trimis să-⁠i aducă la creștinism pe locuitorii insulei Jersey. Marculf însuși a vizitat Jersey, unde i se atribuie minuni. A fost egumen la Nantus, în Cotentin, și a adormit la 1 mai 558 pe insulele Saint-⁠Marcouf, în largul coastei de răsărit a peninsulei.

Moaștele lui au fost mutate la mănăstirea Corbény din Champagne. Încă din secolul al X-⁠lea, mulțimea mergea acolo în pelerinaj ca să se vindece de scrofuloză. Cinstirea s-⁠a legat de numele lui și printr-⁠un joc de cuvinte din limba populară, între „mar” (rău) și „cou” (gât), căci boala se arăta mai ales pe gât. Mai târziu, vindecarea acestei boli prin punerea mâinilor a fost socotită o putere a regilor Franței și ai Angliei, iar tradiția spune că ea pornea din puterea moaștelor lui Marculf. Ele aveau un rol în ceremoniile de încoronare a regilor Franței la Reims. În catedrala Notre-⁠Dame din Coutances, în nordul deambulatoriului, se află o capelă a Sfântului Marcouf, cu un vitraliu ce înfățișează scene din viața lui, iar în Normandia mai multe localități îi poartă numele.