Isidor din Hios

Sfântul Mucenic Isidor din Chios a fost un ofițer de neam egiptean în flota romană, ucis pe insula Chios în anul 251, în vremea prigoanei împăratului Deciu. Se pomenește la 14 mai.

Viața lui ne-⁠a rămas în mai multe redactări, cu scop mai ales evlavios. S-⁠a născut la Alexandria, într-⁠o familie păgână și înstărită, și s-⁠a numărat în armata imperială, în flota romană, sub comanda lui Numeriu. Aflându-⁠se pe insula Chios, s-⁠a mărturisit creștin înaintea comandantului, după unele versiuni pârât de un centurion. Fiindcă nu a vrut să se lepede și să se închine zeilor, a fost chinuit cumplit; după povestirea slavă i s-⁠a tăiat limba, dar sfântul a continuat să vorbească limpede și să-⁠L slăvească pe Hristos, iar comandantul a căzut la pământ de frică și a rămas mut. Neputând vorbi, a cerut hârtie și a scris porunca de a fi tăiat cu sabia Isidor, care nu ascultă de poruncile împăratului. După povestirea greacă, tatăl lui, chemat la Chios să-⁠l întoarcă pe fiu de la creștinism și neizbutind, l-⁠a blestemat și a cerut comandantului să grăbească osânda; Numeriu l-⁠a legat de un cal care l-⁠a târât peste pietre, apoi a poruncit să fie decapitat, iar trupul a fost aruncat într-⁠o cisternă. Potrivit unei alte versiuni, a murit chiar de mâna tatălui. Anul morții este 251.

După tradiție, prietenii lui, Amoniu și Miropi, hărăziți și ei muceniciei, au scos trupul și l-⁠au îngropat cum se cuvine, împotriva poruncilor. Miropi a fost judecată pentru aceasta, a mărturisit pe Hristos, a fost bătută și închisă; noaptea, în rugăciune, o lumină a strălucit în temniță, a apărut Isidor înconjurat de îngeri și ea a dat sufletul Domnului. A fost îngropată lângă Isidor, iar la mormântul lor s-⁠au săvârșit vindecări. Se spune că atunci toți copacii de pe partea de sud a insulei au plâns pentru Isidor, și de aici vine mastixul care se adună și azi doar în Chios. În veacul al V-⁠lea, Sfântul Marcian a ridicat acolo o capelă, apoi o biserică, de care s-⁠au păstrat ruine în orașul Chios, iar o capelă închinată lui a fost așezată în biserica Sfânta Irina din Constantinopol.

Cinstirea lui s-⁠a răspândit în Mediterana, iar el a devenit ocrotitor al marinarilor. După tradiția greacă, moaștele au rămas la Chios până în veacul al XII-⁠lea, apoi au fost duse la Constantinopol; după tradiția apuseană, în 1125, sub dogele Domenico Michiel, au fost aduse de veneți din Chios la Veneția, unde se păstrează într-⁠o capelă a bazilicii San Marco. Este unul dintre sfinții ocrotitori ai Veneției și ai insulei Chios.