Tamara a Georgiei

Sfânta Binecredincioasa Regină Tamara a Georgiei, numită și Tamara cea Mare, a domnit în Georgia între 1184 și 1213, în vremea de vârf a Epocii de Aur a țării. Din dinastia Bagrationi, a fost prima femeie care a condus Georgia în nume propriu, iar izvoarele medievale îi dau titlul de mepe, adică rege. Biserica Ortodoxă a Georgiei o cinstește ca sfântă, iar Biserica Ortodoxă Română o pomenește la 1 mai.

Începuturile

S-⁠a născut în jurul anului 1160 sau 1166, fiica regelui Gheorghe al III-⁠lea și a reginei Burdukhan, fiică a regelui Alaniei. Numele Tamara este de origine ebraică, iar Bagrationii îl îndrăgeau pentru că se socoteau coborâți din regele David. În 1177 tatăl ei a înăbușit o răscoală a nobililor, iar în 1178 a încoronat-⁠o drept coregentă. Cinci sau șase ani a condus împreună cu el.

După moartea lui Gheorghe, în 1184, Tamara a rămas singura stăpână și a fost încoronată a doua oară în catedrala de la Gelati, lângă Kutaisi. Avea optsprezece ani. Georgia nu mai avusese niciodată o conducătoare, așa că o parte a nobilimii i-⁠a pus la îndoială legitimitatea, iar alții au încercat să profite de tinerețea ei. Mătușa ei Rusudan și Catolicosul-⁠Patriarh Mihail al IV-⁠lea au sprijinit-⁠o hotărâtor. La începutul domniei, potrivit sinaxarului, a convocat un sinod și le-⁠a spus clericilor să judece după dreptate, începând cu ea însăși, căci coroana regală este trimisă de sus ca semn al slujirii lui Dumnezeu. Sinaxarul rusesc păstrează cuvintele ei, că este tată al orfanilor și mamă a văduvelor. A scutit Biserica de dări și a ușurat soarta țăranilor. Se spune că a abolit și pedeapsa cu moartea și toate formele de tortură.

Căsătoriile

Căsătoria ei era o chestiune de stat. Nobilii cereau un conducător al armatei și un moștenitor. Alegerea a căzut pe Iuri, fiul prințului Andrei Bogoliubski de Vladimir-⁠Suzdal, numit în Georgia "Gheorghe Rusul". Căsătoria a avut loc în 1185. Era un ostaș viteaz, dar nu și un soț bun: sinaxarul spune că era adesea beat și făcea multe fapte nepotrivite. Tamara a răbdat doi ani și jumătate, apoi, în 1187, sfatul nobililor a aprobat divorțul, iar Iuri a fost trimis la Constantinopol. A încercat de două ori să ia puterea, fără izbândă, și a dispărut din istorie după 1191.

Pe al doilea soț l-⁠a ales ea însăși: pe prințul alan David Soslan, în 1191. Potrivit OCA, a cerut mătușii și doicii ei, Rusudan, să-⁠l găsească, iar el era fiu al unui conducător osetin și urmaș al regelui Gheorghe I. Căsătoria a fost fericită. Au avut doi copii: pe Gheorghe-⁠Lașa, viitorul rege Gheorghe al IV-⁠lea, născut în 1192 sau 1194, și pe Rusudan, născută în jurul anului 1195, care avea să domnească după fratele ei. David a fost rege consort, dar Tamara a rămas "regele regilor".

Biruințele și Epoca de Aur

În 1195 o oaste musulmană sub atabegul Abu Bakr s-⁠a ridicat împotriva Georgiei. Sinaxarul spune că Tamara a dat poruncă să se țină privegheri și Liturghii și să se împartă milostenie, apoi a urcat desculță la biserica Maicii Domnului de la Metekhi, în Tbilisi, și s-⁠a rugat până a venit vestea victoriei de la Shamkor. Conform Wikipedia, învingătorul a fost David Soslan.

În jurul anului 1203, sultanul de Rum a pornit la rândul său împotriva Georgiei. Sinaxarul spune că Tamara i-⁠a răspuns că nu se încrede în nicio oaste, ci în dreapta Dumnezeului Celui Atotputernic și în ajutorul Crucii, apoi s-⁠a rugat în fața icoanei Maicii Domnului de la Vardzia, iar oastea a mers la Basiani, unde dușmanul a fost zdrobit. Cronicarul ei descrie cum a adunat oastea la Vardzia și a vorbit ostașilor de la balconul bisericii. Sub conducerea generalilor armeni Zakare și Ivane Mkhargrdzeli, georgienii au eliberat treptat fortărețe și ținuturi din Armenia.

În 1204 Alexie și David Comnen, nepoți ai ei, crescuți la curtea georgiană, au întemeiat cu ajutorul oștii georgiene Imperiul Trapezuntului, în același an în care cruciații au jefuit Constantinopolul. Hotarele Georgiei se întindeau atunci de la Marea Neagră la Marea Caspică. După sinaxar, o vreme Georgia a fost recunoscută atât de Apusul creștin, cât și de Răsăritul musulman. Pe când domnea, în stâncă s-⁠a săpat orașul monahal de la Vardzia, unde ea însăși se nevoia în Postul Mare, și s-⁠au ridicat bisericile de la Pitareti, Kvabtakhevi, Betania și multe altele. A ajutat mănăstiri nu doar în Georgia, ci și în Palestina, Cipru, la Sinai, pe Muntele Athos, în Bulgaria, Macedonia, Tracia, România și la Constantinopol.

Viața de rugăciune

Ziua, spune OCA, strălucea în straie regești și cârmuia cu înțelepciune, iar noaptea, în genunchi, se ruga cu lacrimi pentru întărirea Bisericii Georgiei. Coasea veșminte și își dădea lucrul de mână săracilor. Într-⁠o zi, înainte de Liturghia la Gelati, își pusese rubine pe cingătoare; auzind de un cerșetor care aștepta lângă turn, a ieșit, dar nu l-⁠a găsit. Neliniștită că nu l-⁠a primit pe Hristos Însuși în săracul de la ușă, și-⁠a dăruit cingătoarea icoanei Maicii Domnului de la Gelati. Se spune și că postea în tăcere, dormea pe piatră și cânta litanii desculță.

Adormirea

Din cauza asprimii lor, nevoințele ascunse i-⁠au slăbit sănătatea. Medicii nu au putut găsi boala, iar toată țara s-⁠a rugat pentru ea. Și-⁠a luat rămas bun de la curte, a rugat pe Hristos să ocrotească poporul încredințat ei și a adormit în pace la 18 ianuarie 1213. Locul exact al mormântului ei este încă disputat între istorici și arheologi.

Georgia a păstrat-⁠o ca idealul unei conducătoare, iar în artă și în memorie este adesea romanțată. Biserica Georgiei o cinstește ca sfântă și regină binecredincioasă, iar sinaxarul rusesc o numește ocrotitoarea orfanilor și a văduvelor, la care unele triburi din Georgia se roagă pentru vindecarea bolilor. Este prăznuită la 1 mai.