Sigismund

Sfântul Mucenic Sigismund a fost rege al burgunzilor între 516 și 524, fiul lui Gundobad și al Caretenei. A întemeiat mănăstirea Sfântul Mauriciu de la Agaunum, a trecut de la arianism la credința de la Niceea și a fost ucis de franci după o înfrângere. Este pomenit la 1 mai și este cinstit ca ocrotitor al celor cu friguri și, în Cehia, ca ocrotitor al țării.

Viața

Avea ca învățător pe Avit, episcopul Viennei, care l-⁠a întors de la arianismul strămoșilor săi, poate în jurul anului 497. În 515 a întemeiat, la Agaune, în Valais, mănăstirea închinată Sfântului Mauriciu, pe locul unde odihneau moaștele martirului din veacul al III-⁠lea, și a făcut din ea loc de pelerinaj. În 516 a urmat tatălui său la tron. Era căsătorit cu Ostrogota, fiica regelui ostrogot Teodoric cel Mare, cu care a avut un fiu, Sigeric, și o fiică, Suavegotha. A cerut încuviințare de la împăratul Anastasie I și a primit titlul de patrician. În 517 a ținut sinodul de la Epaone, care a întărit legătura dintre rege și clerul niceean.

Sigismund a ajuns în conflict cu episcopul Apolinarie al Valenței, în privința legilor căsătoriei. Trezorierul regelui, Ștefan, trăia în incest vădit, iar cei patru episcopi ai provinciei i-⁠au poruncit să se despartă, dar el a cerut ajutor regelui, care i-⁠a ținut partea și i-⁠a izgonit pe episcopi în Sardinia. Cei patru nu s-⁠au plecat, și după un timp regele le-⁠a îngăduit să se întoarcă, afară de Apolinarie, care îl supărase mai tare; l-⁠a ținut un an în temniță. În cele din urmă, regele s-⁠a îmbolnăvit greu, și regina a trimis să-⁠l roage pe Apolinarie să vină să-⁠l vindece. El a refuzat, dar a dat mantia lui, pe care regina a pus-⁠o pe bolnav. Regele s-⁠a însănătoșit, iar Apolinarie s-⁠a întors la scaunul lui.

Fiul ucis și pocăința

După Grigorie din Tours, după moartea primei lui soții, Sigismund s-⁠a căsătorit a doua oară, iar noua regină își batjocorea fiul vitreg. Într-⁠o zi de sărbătoare, în 517 sau mai târziu, Sigeric a văzut-⁠o pe mama vitregă îmbrăcată în hainele de sărbătoare ale mamei lui și a strigat că nu e vrednică să le poarte. Regina l-⁠a înduplecat pe Sigismund să facă dreptate, învinuindu-⁠l pe Sigeric că urzește să-⁠și omoare tatăl și să-⁠i ia coroana. Sigismund a poruncit ca tânărul să fie prins, beat, și înecat într-⁠o fântână (după alte izvoare, sugrumat). Apoi, covârșit de căință, s-⁠a retras în mănăstirea întemeiată de el și s-⁠a rugat acolo pentru iertare.

Războiul și mucenicia

În 523, Clotilda, ale cărei părinți fuseseră uciși de Gundobad, tatăl lui Sigismund, și-⁠a îndemnat fiii să-⁠l atace, iar cei patru regi franci, Chlodomer, Childebert I, Clotar I și Theuderic I, au pornit războiul burgund. Sigismund și fratele lui, Godomar, au apărat țara, dar au fost înfrânți; Godomar a fugit, iar Sigismund s-⁠a îmbrăcat în haină monahală și s-⁠a ascuns într-⁠o chilie, lângă mănăstire. A fost prins de Chlodomer, regele Orléansului, și dus la Orléans. Godomar a adunat oastea, cu ajutorul lui Teodoric, și a reluat regatul; atunci, la 1 mai 524, Chlodomer a poruncit să fie tăiat Sigismund, cu soția și cu cei doi fii ai lor, iar trupurile au fost aruncate într-⁠o fântână, lângă Coulmiers. Chlodomer a murit la Vézeronce, la 25 iunie 524, după unii chiar de mâna lui Godomar.

Cinstirea

În 535 rămășițele lui au fost scoase din fântână, unde s-⁠a ridicat o capelă, în jurul căreia s-⁠a întemeiat mănăstirea și satul Saint-⁠Sigismond, iar trupul a fost dus la Agaune și îngropat în mănăstire. Ambele locuri au devenit centre ale cultului lui, ca ocrotitor al celor cu febră. Cinstirea s-⁠a răspândit în Elveția, Franța și Italia. În 675, Dagobert al II-⁠lea a primit craniul sfântului de la Agaune și l-⁠a pus în abația ctitorită de el la Rouffach, în Alsacia; moaște se mai păstrau la Milano și la Imola. În 1366, împăratul Carol al IV-⁠lea a mutat moaștele de la Agaune la Praga, în catedrală, așa că Sigismund este ocrotitor al Boemiei și al orașului Cremona. Sărbătoarea mutării moaștelor se ține la Freising la 5 septembrie.