Teodulf de Orléans

Sfântul Teodulf de Orléans a fost episcop al Orléans-⁠ului, poet și om de știință la curtea lui Carol cel Mare, și a murit în 821. Este pomenit la 1 mai.

Viața

S-⁠a născut în Spania, probabil la Zaragoza, între 750 și 760, din neam got. A fugit din Spania din pricina năvălirii maurilor și a ajuns în Aquitania, unde a primit învățătură. Apoi a intrat în mănăstirea de lângă Maguelonne, condusă de egumenul Benedict de Aniane. În 786, la Roma, a rămas impresionat de centrele de învățătură de acolo și a scris către mulți egumeni și episcopi din imperiul franc, îndemnându-⁠i să înființeze școli publice. Carol cel Mare a văzut însemnătatea lui și l-⁠a făcut, în jurul anului 798, episcop al Orléans-⁠ului și egumen al mai multor mănăstiri, între care Fleury-⁠sur-⁠Loire. A înființat școli în afara mănăstirilor, cum plănuise, a fost unul dintre teologii favoriți ai lui Carol și s-⁠a ostenit pentru îndreptarea Bisericii, corectând texte traduse pe care Carol le socotea greșite și traducând texte sfinte direct din greacă și ebraică. A fost martor la testamentul împăratului, în 811. A rânduit și cele două capitulare pentru preoții eparhiei, care le aminteau de însemnătatea muncii, a studiului, a rugăciunii și a curăției.

Scrierile

Se crede că el este autorul cărților Libri Carolini, cea mai întinsă mărturie a Apusului despre cinstirea icoanelor din Evul Mediu. A scris poezii, între care o poemă lungă de îndemn către judecători să-⁠și facă dreptatea cu cinste, și vreo optzeci de poezii s-⁠au păstrat. În manuscrisele Bibliei făcute sub îndrumarea lui, Cartea lui Baruh și Epistola lui Ieremia au intrat în canonul Vulgatei. Este autorul imnului „Gloria, laus et honor”, care se cântă la Duminica Floriilor; tradiția spune că l-⁠ar fi cântat de la fereastra chiliei din temniță și că regele, auzindu-⁠l, l-⁠ar fi iertat.

Oratoriul de la Germigny

În 806 a ridicat un oratoriu lângă vila lui din Germigny-⁠des-⁠Prés, care mai este și acum, cu un mozaic cu chivotul legii și îngeri, aproape singurul mozaic carolingian păstrat.

Încercarea

După moartea lui Carol, în 814, urmașul lui, Ludovic Piosul, a socotit că mulți oameni din curtea lui uneltiseră cu regele Bernard al Italiei, iar Teodulf a fost învinuit de trădare. În 817 a fost nevoit să lase scaunul, iar în 818 a fost surghiunit la o mănăstire din Angers. A fost eliberat în 820 și a încercat să se întoarcă la Orléans, dar n-⁠a ajuns acolo; se crede că a murit pe drum sau curând după aceea, în 821. Trupul i-⁠a fost dus la Angers și îngropat acolo. Până la sfârșit a negat că a greșit.