Arsenie de Armo

Sfântul Cuvios Arsenie de Armo a fost un monah bazilian din Calabria, născut probabil la Reggio Calabria, în jurul anului 810, și mort la Armo în 904. Viața lui se cunoaște din Viața Sfântului Ilie Speleotul, ucenicul și tovarășul său până la moarte. Este cinstit atât în Biserica Catolică, cât și în cea Ortodoxă.

Nu există știri sigure despre originea lui. Singura știre certă este că și-⁠a petrecut ultima parte a vieții la Armo. Hagiografia spune că la cincisprezece ani s-⁠a dedicat unei aspre nevoințe după regulile ascetilor greci din Calabria și s-⁠a făcut monah. Ce-⁠l deosebea de ceilalți monahi bizantini ai vremii, aproape toți pustnici laici, era că era și preot. Se dedica atât rugăciunii, cât și muncii manuale, pe care le făcea în singurătate deplină. Un tânăr numit Ilie, tot din Reggio, simțind chemarea monahală, a fost trimis la el de un monah roman, Ignatie. Arsenie însuși i-⁠a tuns părul, i-⁠a pus haina pocăinței și l-⁠a tratat mai degrabă ca pe un fiu decât ca pe un confrate. Așezați la biserica Sfintei Lucia de Mindino (azi Pindino), lângă Condera, au trebuit să îndure prepotența unui preot din mitropolie, care uzurpase ogorul de care se hrăneau. Au apelat la tribunalul strategului care guverna regiunea, Nichita Boterit. Acesta, mituit de preot, în loc să facă dreptate a respins cererile lor și l-⁠a pus chiar să-⁠l bată până la sânge pe Ilie, care îl chema la datorie. Arsenie, în fața acestei nedreptăți, a chemat dreptatea dumnezeiască: „Sfântă mucenică a lui Hristos, suntem bătuți pe nedrept. Doamne, judecă cu dreptate.” În aceeași noapte strategul a fost lovit de o boală grozavă; chemat sfântul ca să dreagă nedreptatea, acesta i-⁠a prezis moartea apropiată, care a venit după trei zile.

Din pricina acestor întâmplări, cei doi monahi s-⁠au mutat spre interior, într-⁠o vale roditoare, lângă biserica Sfântului Eustratie, aproape de satul Armo. Acolo și-⁠au petrecut timpul în singurătate deplină, în rugăciune neîncetată și contemplație, în mortificări epuizante și posturi care țineau uneori o săptămână întreagă. Arsenie a primit curând darul deosebirii duhurilor: în timpul Sfintei Liturghii, când săvârșea sfințirea, vedea chipurile unora dintre credincioși luminându-⁠se. Este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite.