Arsenie de la Latros

Cuviosul Arsenie de la Latros (Arsenie Ascetul sau Arsenie de la Latros) a fost, în veacurile al X-⁠lea și al XI-⁠lea, un ofițer bizantin care s-⁠a făcut monah după o întâmplare nenorocită din cariera lui militară. S-⁠a nevoit pe muntele Latros, în Asia Mică (azi munții Beșparmak), și a murit la Mănăstirea Chelivara. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 13 decembrie.

Arsenie se trăgea dintr-⁠o familie aristocratică și bogată din Constantinopol și a urmat din tinerețe cariera armelor. La început a fost patriciu, apoi general și comandant al themei Kibyrrhaiotai. Pe când comanda flota, a dat împreună cu ea peste o mare furtună pe mare, în care toată flota a fost nimicită și numai el a scăpat. Atunci Arsenie a hotărât să se facă monah.

Mai întâi s-⁠a călugărit într-⁠un loc necunoscut, apoi s-⁠a mutat pe muntele Latros și, la sfârșit, la Mănăstirea Chelivara, unde a și murit. Ca nevoitor purta lanțuri grele. A răbdat frigul iarna și arșița vara, adesea a plâns și a privegheat. A trăit la Mănăstirea Chelivara, unde după puțină vreme a ajuns egumen. După un timp s-⁠a retras din mănăstire într-⁠o peșteră plină de fiare sălbatice. Acolo s-⁠a nevoit în singurătate de rugăciune și în liniște, printre fiare. Prin rugăciunea lui a alungat de acolo toate fiarele. A făcut din peșteră loc de rugăciune. În jurul lui s-⁠au adunat monahi, pe care i-⁠a atras și i-⁠a povățuit pe calea mântuirii prin sfânta lui viață și prin învățăturile lui înțelepte. Șase zile din săptămână trăia închis în strâmta lui chilie, nu vorbea cu nimeni și nu mânca nimic, iar duminica învăța frăția și mânca.

În Viața lui se spune că, după ce a făcut multe alte minuni, fericitul Arsenie a adormit în pace în mijlocul frăției.