Ezrom

Ezrom, numit în Vechiul Testament Hețron, este unul dintre strămoșii regelui David și ai Mântuitorului Iisus Hristos, din seminția lui Iuda. Numele lui înseamnă „închis, strâns la un loc”. Biserica îl pomenește în Duminica Sfinților Părinți după trup ai Domnului, înaintea Crăciunului.

Era fiul lui Pereț, fiul lui Iuda. În Cartea Facerii, la capitolul 46, este numit printre fiii lui Israel care au coborât în Egipt. Din Cartea întâi a Paralipomenelor se vede că s-⁠a căsătorit cu fiica lui Machir, întâiul născut al lui Manase, iar prin fiul lor, Segub, a fost bunicul lui Iair. Fiii lui Ezrom au fost trei: Ierahmeel, Ram și Chelubai. Din Ram, numit și Aram, s-⁠a coborât linia care duce la David.

În Noul Testament, numele lui stă în neamul lui Iisus Hristos, scris de evangheliștii Matei și Luca, între strămoșii Domnului. Cunoaștem puține fapte despre viața sa, iar Biserica îl cinstește ca pe unul din dreptii Vechiului Testament, prin care s-⁠a pregătit venirea Mântuitorului. Același nume, Hețron, îl mai poartă fiul lui Ruben, care a venit tot în Egipt, și o localitate din sudul Țării Sfinte, amintită la împărțirea pământului seminției lui Iuda.