Iacov

Dreptul Iacov, numit și Israel, este fiul lui Isaac și al Rebecăi și al treilea patriarh al poporului ales. Din cei doisprezece fii ai lui au ieșit cele douăsprezece seminții ale lui Israel, iar Biserica îl cinstește între Sfinții Strămoși ai lui Hristos. Despre el vorbește cartea Facerii, iar anii vieții lui nu pot fi stabiliți cu precizie.

Binecuvântarea

Iacov s-⁠a născut împreună cu fratele său geamăn Esau, ținându-⁠se de călcâiul lui, de unde i se trage numele. Isaac îl iubea pe Esau, iar Rebeca pe Iacov. Esau și-⁠a vândut dreptul de întâi născut pentru o mâncare de linte, iar mai târziu Iacov, la sfatul mamei sale, s-⁠a înfățișat tatălui lor orb și a primit binecuvântarea. Esau l-⁠a urât și a făgăduit că îl va ucide, iar Rebeca l-⁠a trimis pe Iacov la fratele ei, Laban, în Haran.

Scara de la Betel

În drum, Iacov a adormit cu capul pe o piatră și a visat o scară sprijinită pe pământ și atingând cerul, pe care îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau. Dumnezeu i-⁠a reînnoit făgăduința dată lui Avraam și lui Isaac. Dimineața, Iacov a turnat untdelemn pe piatră și a numit locul Betel, „casa lui Dumnezeu”. Biserica Ortodoxă vede în acest vis o proorocie despre întruparea Cuvântului, iar în scară o chemare a Născătoarei de Dumnezeu, care a unit cerul cu pământul în pântecele ei. Textul vedeniei se citește la Vecernia marilor sărbători ale Maicii Domnului.

La Laban

În Haran, Iacov a întâlnit-⁠o pe Rahela, fiica mai mică a lui Laban. A slujit șapte ani pentru ea, dar Laban i-⁠a dat mai întâi pe sora ei mai mare, Lea, apoi i-⁠a dat-⁠o și pe Rahela, la alți șapte ani de slujbă. Din Lea, din Rahela și din slujnicele lor, Bilha și Zilpa, i s-⁠au născut doisprezece fii: Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Dan, Neftali, Gad, Așer, Isahar, Zabulon, Iosif și Beniamin, precum și fiica Dina. Dumnezeu a binecuvântat turmele lui.

Israel

La întoarcere, Iacov a aflat că Esau vine în întâmpinarea lui cu patru sute de oameni. S-⁠a rugat cu stăruință și a trimis daruri înainte. Noaptea, la vadul Iabocului, a luptat până dimineață cu o ființă tainică și a primit numele Israel. A numit locul Peniel, adică „am văzut pe Dumnezeu față către față și sufletul meu a rămas viu”. A doua zi, Esau a primit darurile, iar întâlnirea dintre frați a fost plină de lacrimi.

Rahela a murit lângă Betleem, născându-⁠l pe Beniamin, iar Iacov a pus un semn pe mormântul ei. Pe Iosif, fiul Rahelei, îl iubea mai mult decât pe ceilalți. Frații l-⁠au vândut ca rob, iar Iacov, care îl credea mort, l-⁠a plâns. Într-⁠un an de foamete, Iacov a coborât cu toată casa în Egipt, unde l-⁠a găsit pe Iosif viu. Casa lui avea șaptezeci de suflete.

Mutarea la Domnul și cinstirea

Iacov a trăit o sută patruzeci și șapte de ani. Înainte de a muri a binecuvântat pe Efraim și pe Manase, fiii lui Iosif, și i-⁠a numit moștenitori ca pe proprii lui copii. A poruncit să fie dus în Canaan și înmormântat împreună cu părinții săi. Iosif a împlinit voia lui: după ce a fost îmbălsămat și plâns de egipteni șaptezeci de zile, a fost așezat în peștera Macpela.

Sfântul Iacov este pomenit, împreună cu ceilalți patriarhi, în Duminica Sfinților Strămoși, a doua duminică dinaintea Nașterii Domnului. Numele Israel, primit de la Dumnezeu, a rămas numele poporului ales.