Mariam

Sfânta Prorociță Mariam (în forma ebraică Miriam) a fost sora lui Moise și a lui Aaron, din seminția lui Levi, fiica lui Amram și a Iochebedei. Biserica Ortodoxă o cinstește ca femeie dreaptă a Vechiului Testament. Scriptura o numește prorociță. Ea a păzit pruncul Moise pe Nil și a condus cântarea femeilor după trecerea Mării Roșii. Povestea ei este în Cartea Ieșirii și în Cartea Numerilor.

Mariam apare întâia oară fără nume în povestirea despre nașterea lui Moise. Faraonul poruncise să fie ucise toate pruncii de parte bărbătească ai evreilor, dar părinții lui Moise l-⁠au ascuns trei luni. Când n-⁠au mai putut, mama l-⁠a pus într-⁠un coș de papură uns cu smoală și l-⁠a lăsat printre trestii, pe malul Nilului. Sora lui a stat departe, ca să afle ce se va întâmpla (Ieșirea 2, 4). Fiica faraonului a găsit coșul, a deschis și a avut milă de copilul care plângea. Atunci Mariam s-⁠a apropiat și a întrebat dacă să cheme o doică dintre evreice. Prințesa a primit, iar Mariam a adus-⁠o pe mama copilului, care a crescut astfel pe propriul ei fiu, cu plată de la casa regală. Prin priceperea și curajul unei fete, Moise a rămas viu și a ajuns să-⁠și cunoască poporul.

După ce israeliții au trecut Marea Roșie ca pe uscat, iar oastea egipteană s-⁠a înecat, Moise și fiii lui Israel au cântat Domnului cântarea izbăvirii. Scriptura spune: „Mariam prorociță, sora lui Aaron, a luat timpanul în mână și toate femeile au ieșit după ea cu timpane și în hore. Și Mariam le răspundea: Cântați Domnului, căci S-⁠a preaslăvit întru slavă” (Ieșirea 15, 20-21). Ea este cea dintâi femeie numită prorociță în Biblie. Prorocul Miheia amintește că Dumnezeu a trimis înaintea poporului pe Moise, pe Aaron și pe Mariam (Miheia 6, 4).

În pustie, Mariam și Aaron au vorbit împotriva lui Moise din pricina unei femei cușite pe care o luase de soție. Motivul adevărat era altul: ei se întrebau dacă numai prin Moise grăiește Domnul. Dumnezeu i-⁠a chemat pe toți trei la cortul adunării și a spus că cu Moise vorbește față către față, iar cu ceilalți proroci în vedenii. Mariam a rămas albă ca zăpada, lovită de lepră. Aaron a rugat pe Moise să nu o lase, iar Moise a strigat către Domnul: „Dumnezeule, vindec-⁠o, rogu-⁠Te”. A fost scoasă șapte zile afară din tabără și, în acest timp, poporul n-⁠a pornit la drum, ci a așteptat-⁠o. Apoi s-⁠a vindecat și s-⁠a întors (Numerii 12).

Mariam a murit în pustia Țin, la Cadeș, în prima lună a anului al patruzecilea de la ieșirea din Egipt, și a fost îngropată acolo (Numerii 20, 1). Atunci poporul a rămas fără apă, lucru pe care tradiția evreiască îl leagă de moartea ei, căci vorbește de o fântână care a urmat pe Israel pentru ea.

Biserica Ortodoxă o numără între femeile drepte ale Vechiului Testament. Este pomenită în Duminica Sfinților Strămoși și în Duminica dinaintea Nașterii Domnului. Într-⁠una din stihirile Laudelor din acea duminică, Sara, Rebeca, Ana și Mariam, „slava femeilor”, sunt înfățișate vestindu-⁠și una alteia bucurie. Cântarea de izbăvire a Mării Roșii, la care a luat parte, se cântă la Utrenie ca prima cântare a canonului și în Sâmbăta Mare. Nu se știe nimic despre moaștele ei.