Lucia

Sfânta Muceniță Lucia din Siracuza a fost o fecioară creștină din Sicilia, care a primit cununa muceniciei în vremea prigoanei lui Dioclețian, în jurul anului 304. Este una dintre cele mai cunoscute mucenițe ale primelor veacuri, cinstită atât în Răsărit, cât și în Apus. Numele ei vine din latinescul lux, lumină, iar pomenirea ei este în 13 decembrie.

Viața

Detaliile vieții ei ne sunt cunoscute din povestiri mai târzii, scrise în secolele al V-⁠lea și al VI-⁠lea, asemănătoare vieții Sfintei Agata. După tradiție, s-⁠a născut în jurul anului 283 la Siracuza, într-⁠o familie bogată și nobilă. Tatăl ei, de neam roman, a murit când ea avea cinci ani, iar mama ei se numea Eutihia. Lucia își închinase fecioria lui Hristos și dorea să dea săracilor zestrea ei. Mama ei, care nu știa făgăduința, suferea de o boală cu scurgere de sânge și se temea pentru viitorul fiicei, așa că i-⁠a găsit un logodnic dintr-⁠o familie păgână bogată.

Cu cincizeci și doi de ani înainte, Sfânta Agata fusese martirizată la Catania, aproape de Siracuza, iar mormântul ei era cercetat de pelerini, care povesteau multe vindecări. Eutihia a fost convinsă să facă acolo un pelerinaj, în nădejdea vindecării. La mormânt, Sfânta Agata i s-⁠a arătat Luciei în vis și i-⁠a spus că mama ei se va vindeca din pricina credinței și că Lucia va fi slava Siracuzei, așa cum Agata era a Cataniei. Mama s-⁠a însănătoșit și a încuviințat ca Lucia să împartă mare parte din avere săracilor.

Mucenicia

Vestea că averea și bijuteriile erau date săracilor a ajuns la logodnic, care a pârât-⁠o lui Pascasie, guvernatorul Siracuzei. Acesta a poruncit să aducă jertfă înaintea chipului împăratului. Lucia a refuzat, și a fost osândită să fie dusă într-⁠un loc de rușine. Se spune că paznicii nu au putut s-⁠o urnească din loc, nici măcar când au legat-⁠o de o pereche de boi. Apoi au adunat lemne în jurul ei și le-⁠au aprins, dar focul n-⁠a ars-⁠o. În cele din urmă a primit cununa muceniciei prin sabia înfiptă în gâtul ei.

Povestirile mai târzii, nu însă cele vechi, adaugă că, înainte de moarte, ea a prorocit pedeapsa lui Pascasie și sfârșitul apropiat al prigoanei, spunând că Dioclețian nu va mai domni. Atunci Pascasie a poruncit să i se scoată ochii. Altă versiune spune că ea și-⁠a scos singură ochii, ca să-⁠l abată pe un pețitor stăruitor. Când trupul i-⁠a fost pregătit pentru îngropare, ochii i s-⁠ar fi aflat întregi, vindecați în chip minunat. De aceea Sfânta Lucia este ocrotitoarea celor care suferă de boli ale ochilor.

Moaștele și cinstirea

Cea mai veche dovadă a cinstirii ei este piatra de mormânt a Euskia, o femeie care a murit în ziua Sfintei Lucia, în veacul al IV-⁠lea sau al V-⁠lea, descoperită în catacombele Siracuzei. Înainte de anul 600 exista o mănăstire a Sfintei Lucia la Siracuza și la Roma, iar în secolul al VI-⁠lea ea apare în procesiunea fecioarelor din bazilica Sant'Apollinare Nuovo din Ravenna.

Sfintele ei moaște au fost îngropate în catacombele Siracuzei. În 1040 au fost luate de Gheorghe Maniakes, care a eliberat orașul de arabi, și duse la Constantinopol, iar în 1204 la Veneția, unde se află în biserica din cartierul numit după ea. După o altă tradiție, ele au fost duse la începutul veacului al VIII-⁠lea la Corfinio, apoi în 970 la Metz. Un fragment a fost adus înapoi la Siracuza și se păstrează în catedrală.

Sfânta Lucia este ocrotitoarea Siracuzei și, împreună cu Sfintele Rozalia și Agata, a Siciliei. Este pictată cu sabie și ramură de palmier, semne ale muceniciei, și cu o candelă sau un potir cu ochi. Numele ei este pomenit în Canonul Mesei romane. În țările scandinave ziua ei, 13 decembrie, este sărbătorită cu lumini, iar copiii poartă coroane cu lumânări. Insula Sfânta Lucia din Caraibe îi poartă numele.