Atanasia din Ancira

Sfânta Muceniță Atanasia din Ancira, fecioară, a pătimit pentru Hristos la începutul veacului al IV-⁠lea, în cetatea Ancira, împreună cu sfintele mucenițe fecioare Tecusa, Claudia, Faina, Eufrasia, Matrona, Polactia, Alexandra și Iulia. Se pomenesc la 19 noiembrie.

Erau femei de vreo șaptezeci de ani, foarte slabe la trup de atâta post. Purtau haine smerite și acoperăminte pe cap, așa încât părul nu li se vedea. Crescute din tinerețe în cucernicie și în frica de Dumnezeu, păziseră curăția trupului și a sufletului. După o viață plăcută lui Dumnezeu, au ajuns la bătrânețe.

În prigoana împăratului Dioclețian au fost prinse și supuse la chinuri. Fiindcă muncile nu le-⁠au putut clinti credința, au fost date unor tineri desfrânați spre pângărire. Sfânta Tecusa a mustrat pe unul dintre tineri, iar el, cu tovarășii lui, rușinați de gândul lor nelegiuit, nu au făcut nicio vătămare sfintelor fecioare. Atunci cârmuitorul cel crud a poruncit mucenițelor să ia parte la o sărbătoare păgână, dar ele au refuzat și au fost înecate într-⁠un lac.

Sfânta Tecusa s-⁠a arătat într-⁠un vis rudei sale, Sfântul Mucenic Teodot (mort în 303, pomenit la 18/31 mai), și i-⁠a poruncit să scoată trupurile din fundul lacului. Mergând noaptea după o candelă arătată, care le lumina calea, Teodot și alți creștini au ajuns la lac. Atunci s-⁠a petrecut o vedenie înfricoșătoare, care a înspăimântat pe ostașii ce păzeau trupurile mucenițelor, și aceștia au fugit. Un vânt s-⁠a ridicat și a mânat apa dintr-⁠o parte a lacului în alta, așa că fundul s-⁠a dezgolit și trupurile sfinte au putut fi văzute. Teodot le-⁠a luat și le-⁠a îngropat cu cinste. Aflând că trupurile au fost scoase din lac și îngropate, păgânii le-⁠au dezgropat și le-⁠au ars. Sfintele au pătimit în anul 303.