Pavel Mărturisitorul

Sfântul Ierarh Pavel Mărturisitorul a fost episcop al Constantinopolului în vremea disputelor ariene, din anul 337 până în jurul anului 350. A fost de trei ori înlăturat din scaun și de trei ori reașezat în el, iar în cele din urmă a pătimit în surghiun, ucis prin strangulare. Biserica îl prăznuiește la 6 noiembrie ca mărturisitor al credinței de la Niceea.

Începuturile

Pavel era originar din Tesalonic. A slujit la Constantinopol ca presbiter și ca secretar al bătrânului episcop Alexandru. După moartea acestuia, în capitală a izbucnit pe față ciocnirea dintre ortodocși și arieni, iar tabăra ortodoxă a avut câștig de cauză. Pavel a fost ales și hirotonit episcop în 337, după datarea tradițională, de către episcopii aflați în acel moment în oraș. Istoricii mai noi discută însă anii exacți ai primei lui păstoriri, unii socotind-⁠o mai târzie, în jurul anului 340.

Surghiunurile

Împăratul Constanțiu al II-⁠lea, care lipsise din capitală și nu fusese întrebat, s-⁠a mâniat. A adunat un sinod de episcopi arieni, l-⁠a declarat nevrednic și l-⁠a alungat, punând în locul lui pe Eusebiu al Nicomidiei. Pavel s-⁠a refugiat în Apus, în stăpânirea împăratului Constans, și a ajuns la Roma. Acolo se aflau și alți ierarhi izgoniți, Atanasie al Alexandriei, Marcel al Ancyrei și Asclepas al Gazei. Papa Iuliu I le-⁠a cercetat pe rând cazurile, i-⁠a găsit credincioși Sinodului de la Niceea, i-⁠a primit în comuniune și le-⁠a scris episcopilor Răsăritului în sprijinul lor.

După moartea lui Eusebiu, în 341, Pavel s-⁠a întors la Constantinopol. Arienii l-⁠au pus împotriva lui pe Macedonie, iar orașul a fost zguduit de tulburări. Generalul Hermogene, trimis de împărat să-⁠l alunge pe episcop, a fost ucis de mulțime, care i-⁠a dat foc casei. Constanțiu a venit în grabă în capitală, a micșorat la jumătate porția de grâu a locuitorilor și a poruncit din nou izgonirea lui Pavel.

Prin anul 344 sau 346 Pavel a revenit pe scaun, silit de amenințările lui Constans, care îi scrisese fratelui său că altfel va purta război. Pavel a rămas însă sub primejdia dușmăniei arienilor. După moartea lui Constans, în 350, Constanțiu a poruncit să fie scos pentru ultima oară din oraș și să fie adus în locul lui Macedonie.

Mucenicia

Pavel a fost dus în lanțuri prin mai multe locuri, până la Cucuz, în Capadocia (alte izvoare spun Armenia). Potrivit relatărilor din izvoarele ruse, grecești și sârbe, ucigașii arieni l-⁠au sugrumat cu omoforul său, pe când slujea Sfânta Liturghie. După altă relatare, a fost închis într-⁠un loc întunecat și lăsat să moară de foame, iar când a fost găsit viu după șase zile, a fost strangulat, iar moartea i-⁠a fost dată drept urmarea unei boli scurte. Izvoarele sârbe pun sfârșitul său în anul 351.

Cinstirea

Trupul său a fost adus la Ancyra, iar în anul 381, din porunca împăratului Teodosie cel Mare, moaștele au fost mutate cu cinste la Constantinopol. Mai târziu au fost duse la Veneția, unde se păstrează până azi; izvoarele dau pentru această strămutare anii 1236 sau 1326. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 6 noiembrie.