Nichita Delectorski

Sfântul Sfințit Mucenic Nichita Delectorski a fost episcop de Nijni Tagil, un păstor sărac și lipsit de toate, care a ajuns să rătăcească fără adăpost prin Rusia sovietică, ascunzându-⁠și rangul. S-⁠a născut în 1876 la Pokrov și a fost împușcat la 19 noiembrie 1937 pe poligonul de la Butovo, lângă Moscova. Biserica Rusă l-⁠a trecut între noii mucenici și mărturisitori în august 2000.

Familia și preoția

S-⁠a născut la 22 decembrie 1876 în orașul Pokrov, în gubernia Vladimir, în familia preotului Petru Dimitrievici Delectorski, slujitor al bisericii Acoperământului Maicii Domnului. Numele de botez i-⁠a fost Teodor. A absolvit seminarul din Vladimir în 1897 și a predat Legea lui Dumnezeu la școala din Iuja. În 1898 s-⁠a căsătorit cu Antonina Florinskaia, fiica unui protoiereu din Aleksandrov, și la 3 august același an a fost hirotonit preot la biserica mănăstirii de maici Sfântul Nicolae din Pereslavl.

Între 1901 și 1907 a fost președinte al comitetului de revizie la școala duhovnicească din Pereslavl, iar între 1903 și 1907 a predat religia în școala mănăstirii și a condus școala parohială a Adormirii. În 1907 căsnicia s-⁠a destrămat, prin plecarea soției; din ea se născuse o fiică, Lidia. În 1909 a ieșit din cler pe cerere și s-⁠a înscris ca auditor liber la Academia Duhovnicească din Moscova, pe care a absolvit-⁠o în 1915 cu titlul de candidat în teologie, pentru lucrarea „Prorocii Vechiului Testament ca păstori”, mult lăudată de cei care au citit-⁠o. A rămas ca ajutor de secretar al consiliului Academiei și a primit în 1916 camilavca pentru osteneli deosebite din vremea războiului.

La sfârșitul lui 1916, la invitația episcopului Andronic de Perm, a fost numit protoiereu la catedrala Sfinții Petru și Pavel din Perm și profesor la școala eparhială de fete. În 1919 a primit crucea de aur de la conducerea bisericească provizorie a Siberiei. Hotărând să se călugărească, a cerut desfacerea căsătoriei, iar episcopul Silvestru de Perm a ridicat binecuvântarea bisericească de pe căsnicia sa, fiindcă soția lipsea de cincisprezece ani și căsătoria fusese desfăcută în fața instanței civile. În 1922 s-⁠a întors în gubernia Vladimir, ca paroh al catedralei Nașterii lui Hristos din Aleksandrov. Boala l-⁠a silit să se retragă în aprilie 1924.

Episcopul

La 7 mai 1924, Patriarhul Tihon și Sinodul provizoriu, la cererea credincioșilor din Bugulma, eparhia Samara, au hotărât să înființeze acolo un scaun de episcop vicar și au numit pe protoiereul Teodor Delectorski, cu tunderea în monahism. La 9 mai a fost tuns în monahism la metocul Valaam din Moscova de mitropolitul Serghie de Nijni Novgorod, cu numele Nichita, a doua zi a fost ridicat la rangul de arhimandrit, iar la 12 mai a fost hirotonit episcop de Bugulma, vicar al Samarei, la biserica Celor Nouă Mucenici din Chizic. Au slujit patriarhul Tihon, mitropolitul Serghie, mitropolitul Serafim al Tverului și mitropolitul Petru al Krutiției.

Ajuns la Bugulma, a fost arestat de poliția politică sub învinuirea că ar fi avut legături cu cehoslovacii albi în timpul războiului civil, învinuire pe care anchetatorii nu au putut-⁠o dovedi, și a fost eliberat după o lună. În 1925 a fost arestat din nou, fiindcă slujise fără îngăduința autorităților ca episcop supus Patriarhului Tihon și îl pomenea la slujbe, când puterea nu recunoștea ca organizație religioasă legitimă decât pe reînnoitori, și a petrecut o lună și jumătate la închisoarea din Melekes. În august 1926 a fost numit episcop al nou-⁠înființatului vicariat Orehovo-⁠Zuevo din eparhia Moscovei, unde a slujit până la 3 septembrie 1927, iar la 16 septembrie 1927 a fost numit episcop de Nijni Tagil, vicar al eparhiei Sverdlovsk.

Anii de rătăcire

Se deosebea prin nepoftire la avere și prin nevoința nebuniei pentru Hristos. Uneori mergea la Moscova și găzduia la oameni cucernici care primeau călători. Între 1930 și 1933 a ispășit o pedeapsă la construcția hidrocentralei de la Dnepr, unde a lucrat ca paznic și grăjdar. În 1934 s-⁠a întors la Orehovo-⁠Zuevo, a trăit într-⁠o sărăcie desăvârșită, făcându-⁠se nebun pentru Hristos, și oamenii veneau la el ca la un bătrân cu darul înainte-⁠vederii.

Din 1935 a fost căutat de poliție. Se hrănea din fierul vechi și alte lucruri aruncate, pe care le aduna de pe unde putea. În 1936-1937, ascunzându-⁠și rangul și numele, a înnoptat la un milițian pe nume Krasnov, care a avut milă de acest om fără casă, l-⁠a lăsat să doarmă în cazarmă și uneori îi dădea ceai. În vara lui 1937, odată cu începutul represiunilor în masă, autoritățile din Orehovo-⁠Zuevo au strâns, prin reînnoitorii care slujeau la catedrală, informații despre toți clericii din oraș, între ei despre episcopul Nichita. Regentul catedralei, S. G. Andreev, a fost arestat doar pentru că ar fi ținut legătura cu „episcopul rătăcitor Delectorski” și a fost împușcat la Butovo la 27 septembrie 1937.

Arestarea și mucenicia

La 18 octombrie 1937, episcopul a fost găsit și arestat pentru a patra oară. Pe fereastra bisericii din cimitir, lângă care a fost prins, a lăsat pe nesimțite un portofel cu acte, pe care localnicii l-⁠au dus la miliție. În el se aflau actele cu numele și rangul, opt obligațiuni, un ac, ațe, foarfeci și o monedă de aur de cinci ruble cusută într-⁠o bucată de pânză, probabil tot ce avea. A fost dus la Moscova, la închisoarea Taganka. Doi preoți, unul din Orehovo-⁠Zuevo și altul din Zagorsk, au depus mărturie împotriva lui, numindu-⁠l monarhist și reacționar care ponegrește puterea sovietică. Actul de acuzare l-⁠a prezentat ca episcop ilegal rătăcitor, om al „Bisericii Ortodoxe Adevărate”. La 17 noiembrie o troică a NKVD l-⁠a condamnat la moarte.

A fost împușcat la 19 noiembrie 1937 pe poligonul de la Butovo, lângă Moscova, în aceeași zi cu alți 189 de oameni, și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută.

Cinstirea

Sfântul a fost trecut între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei la Soborul Arhieresc Jubiliar din august 2000, pentru cinstire în toată Biserica, și este cinstit ca cel dintâi dintre noii mucenici din Orehovo-⁠Zuevo. În biserica Noilor Mucenici și Mărturisitori de pe poligonul de la Butovo, în paraclisul de jos, pe pereți sunt icoanele sfinților de la Butovo, fiecare cu data împușcării. Pe icoana soborului din 19 noiembrie, Nichita este zugrăvit în mijloc, în veșminte arhierești, alături de alți patru noi mucenici de la Butovo. La 19 noiembrie 2009, Patriarhul Chiril a binecuvântat zidirea unei capele lângă biserică, iar fiindcă în acea zi se pomenea Sfântul Nichita, capela, ridicată în 2010, a fost sfințită cu hramul lui la 8 august 2010.