Varlaam Nikolski

Cuviosul Mucenic Varlaam Nikolski (în lume Vasile Mihailovici Nikolski) a fost egumen al Bisericii Ruse, născut în 1872 și împușcat la 19 noiembrie 1937, pe câmpul de tir de la Butovo. A fost numărat între cuvioșii mucenici pentru cinstire în toată Biserica de Sinodul Arhieresc jubiliar din 13 până la 16 august 2000. Este pomenit la 6 noiembrie după calendarul vechi (19 noiembrie după cel nou) și în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei.

Slujirea

A terminat școala teologică și în 1895 a intrat ca novice la mănăstirea Cudov din Moscova, unde a fost curând tuns în monahism cu numele Varlaam. Pe la 1909 a fost hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah. Între 1917 și 1925 a slujit la biserica Sfântul Nicolae Făcătorul de Minuni din Plotnikî (Arbat), între 1925 și 1929 la biserica Mântuitorului din Pesok (Arbat), iar în 1929 a fost ridicat la rangul de egumen.

La 28 decembrie 1930, în vremea arestărilor în masă ale slujitorilor Bisericii și ale monahilor, a fost arestat întâia oară. La interogatoriul din 31 ianuarie 1931 a spus: „la întrebarea despre atitudinea mea față de orânduirea de azi, declar: sunt monah, adept al Bisericii de orientare tihonistă, de aceea sunt deprins cu ascultarea și, de vreme ce puterea politică este dată de Dumnezeu, mă supun ei întru totul și chiar o sprijin. Nu am rude nici în Uniune, nici în străinătate, în afară de fratele pomenit, și nici corespondență, de aceea mă învârt numai între enoriașii mei”. La sfârșitul interogatoriului a fost condamnat la trei ani de surghiun în Kazahstan pentru activitate contrarevoluționară, arătată în agitație antisovietică.

Mucenicia

După întoarcerea din surghiun a fost trimis să slujească la biserica Acoperământului din satul Diakovo, regiunea Moscova. La 20 octombrie 1936 a fost mutat la biserica Acoperământului din satul Andreevskoe, raionul Dmitrov. A fost arestat a doua oară la 5 noiembrie 1937 sub învinuirea de agitație antisovietică și închis la Taganka, în Moscova. Martori mincinoși au spus că egumenul Varlaam „în ultima vreme încearcă în toate chipurile să lărgească și să întărească înrâurirea Bisericii asupra populației și în acest scop a înmulțit slujbele, și, în loc să slujească numai duminica, a introdus slujbe și în zilele de odihnă pentru muncitorii fabricii din Iahroma, iar slujbele se lungesc foarte mult”. La interogatorii nu s-⁠a recunoscut vinovat. Întrebat dacă a făcut agitație antisovietică, a spus că într-⁠adevăr a vorbit între oameni ca cetățenii să se cunune în biserică și a sfătuit pe cei ce veneau la el, dar că nu a făcut agitație antisovietică. Despre alegeri a spus doar că oricum nu ne vor chema la alegeri. Despre școlari a povestit că anul trecut, trecând pe lângă școală, un elev l-⁠a întrebat de unde se trage omul, spunând că învățătorul a vorbit la lecție că omul se trage din maimuță, și l-⁠a întrebat ce crede, iar el i-⁠a răspuns că de la Dumnezeu. Mai multe nu a spus. Întrebat dacă se recunoaște vinovat, a răspuns că nu.

Troica specială a NKVD a regiunii Moscova l-⁠a condamnat prin hotărârea din 17 noiembrie 1937 la moarte prin împușcare. A fost împușcat la 19 noiembrie 1937 și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută, pe câmpul de tir de la Butovo.