Illtud

Sfântul Illtud a fost un egumen galez din secolul al VI-⁠lea, întemeietor al mănăstirii și al școlii de la Llanilltud Fawr (Llantwit Major), în Glamorgan. Școala lui este socotită cel mai vechi centru de învățătură din Britania și a format mulți dintre marii sfinți ai vremii. Biserica îl pomenește la 6 noiembrie.

Izvoarele despre viața lui sunt puține. Cea mai veche amintire este în Viața Sfântului Samson, scrisă la Dol, în Bretania, în jurul anului 600. După ea, Illtud a fost ucenicul unui episcop Germain și cel mai învățat dintre britanii vremii, priceput în Vechiul și Noul Testament și în toate științele de atunci, între care geometria, retorica, gramatica și aritmetica. I se atribuie și darul de a prevesti cele viitoare. Viața lui, scrisă pe la 1140, spune că era fiul unui prinț breton și rudă cu regele Arthur, dar legendele acestea nu se pot verifica.

Aceeași Viață povestește că părinții l-⁠au crescut pentru slujirea Bisericii, însă el a ales mai întâi cariera armelor și a intrat în slujba unor căpetenii din Țara Galilor. De aici i s-⁠a spus Illtud Cavalerul. Era căsătorit cu Trynihid. După tradiție, într-⁠o zi, pe când vâna pe pământurile sfântului Cadoc, o întâmplare nenorocită, în care însoțitorii lui au pierit, l-⁠a făcut să se pocăiască. Cadoc l-⁠a sfătuit să lase lumea. După tradiția mai veche, cei doi soți au trăit o vreme ca pustnici, până când un înger i-⁠a poruncit să se despartă de soția sa. Illtud a rămas apoi pustnic în Valea Glamorganului, un timp sub îndrumarea sfântului Dubriciu.

În jurul lui s-⁠au adunat ucenici, iar el a întemeiat mănăstirea de la Llantwit, primul mare așezământ de învățătură al Țării Galilor și un centru al creștinismului celtic. Printre elevii săi se numără, după tradiție, Samson din Dol, Paul Aurelian, Gildas, iar David pare să fi petrecut și el acolo o vreme. Se mai spun despre el minuni: că a fost hrănit în chip ceresc când a fugit de mânia unor căpetenii, că a ridicat un zid dărâmat și că a trimis grâu în Bretania ca să o scape de foamete.

Unii spun că a murit la Dol, unde s-⁠ar fi retras la bătrânețe, alții că la Llantwit sau la Defynnog. O altă tradiție îl așază lângă Brecon, la Mynydd Illtud, unde se afla un monument de piatră numit „Mormântul din seara lui Illtud”, la care se făcea priveghere înaintea sărbătorii. Biserica Sfântul Illtud din Llantwit Major stă pe locul presupus al mănăstirii, iar multe biserici din Glamorgan și din Bretania îi poartă numele. În Bretania, la Locildut, se ține în ultima duminică din iulie marele pelerinaj numit „iertarea lui Ildut”.