Constantin Liubomudrov

Sfântul sfințit mucenic Constantin Liubomudrov (1879-1937) a fost preot, învățător și arhivist, paroh al bisericii Scârbilor din Moscova, împușcat la Butovo la 19 noiembrie 1937 și îngropat în groapa comună de acolo. Izvorul nostru îl numește sfințit mucenic și dă pomenirea la 19 noiembrie (6 noiembrie pe stil vechi), dar nu spune când și de cine a fost canonizat.

Copilăria și slujirea de la început

S-⁠a născut la 27 iulie 1879 în satul Gheorghievskoe pe Lehta, azi în regiunea Iaroslavl, în familia psaltului bisericii satului, unul din opt copii. În 1889 a intrat la școala duhovnicească din Iaroslavl, apoi la școala de cântare bisericească, pe care a terminat-⁠o în 1896, fiind numit psalt la biserica Piatnitskaia din Iaroslavl. În 1900 a fost numit învățător la școala bisericii Smolensk, iar din 1902 la școala Feodorovskaia. A predat și aritmetica la școala duminicală pentru adulți, iar în 1903 a fost învățător de cântare la școala de fete Nașterea. În mai 1903 a fost hirotonit diacon la mănăstirea Nașterea din Rostov. În același an s-⁠a căsătorit cu Maria Mihailovna Belkina. Au avut o fiică, Alevtina (1905), gemenii Sofia și Vera (1906, Vera a trăit nouă luni) și un fiu, Mihail (1908).

Preot și învățat

La 11 iunie 1908 a fost hirotonit preot și numit al doilea preot al mănăstirii de maici Schimbării la Față Sevastianovo, aflată într-⁠un loc greu de ajuns, în pădure, pe râul Sohot, la vreo patruzeci de kilometri de Pošehonie. La treizeci și doi de ani a rămas văduv. În 1911 a fost mutat paroh al bisericii Sfântul Nicolae din satul Markovo, ținutul Rostov, și învățător de religie la școala din sat.

În 1914 a intrat ca ascultător liber la Institutul Arheologic din Moscova, secția de arhivistică. În 1917 l-⁠a terminat cu medalie de argint, cu lucrarea „Sfântul Dimitrie al Rostovului și predicile lui”, a primit titlul de arhivist învățat și a fost primit ca membru titular al institutului. În paralel a fost ascultător liber la Academia Teologică din Moscova, din 1 martie 1916 și angajat al ei ca econom, iar din 1 septembrie 1917 student în anul întâi. Academia a fost silită să-⁠și părăsească clădirile din Lavra, iar în 1919 studiile s-⁠au întrerupt. În 1919 a fost numit preot, iar din 1921 paroh al bisericii Scârbilor de pe Bolșaia Ordînka din Moscova.

Arestări, surghiun și mucenicia

A slujit la biserica Scârbilor până la 15 aprilie 1932, când a fost arestat. La interogatoriu a spus că nu ține predici împotriva puterii, ci predică strict bisericește. Învinuit de agitație antisovietică, a fost osândit la 10 mai 1932 la cinci ani de surghiun în Kazahstan și trimis la Alma-⁠Ata. Întors în 1935, n-⁠a avut voie să se așeze la Moscova, ca fost deținut, și s-⁠a mutat la Mojaisk. La 29 octombrie 1937 a fost arestat din nou și închis la Taganka. La 17 noiembrie s-⁠a alcătuit actul de acuzare: ar fi reluat, după întoarcere, o activitate contrarevoluționară, adunând în jurul lui credincioși „reacționari”, făcând colecte pentru surghiuniți și slujind în taină în casele celor de un gând cu el. În aceeași zi o troică a NKVD l-⁠a osândit la moarte, și la 19 noiembrie 1937 a fost împușcat și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută la poligonul Butovo, lângă Moscova. Mitropolitul Ilarion (Alfeev) a scris în 2020 povestirea „Ultima zi a osânditului la moarte”, închinată lui.