Blathmac

Blathmac a fost un monah irlandez, ucis pentru credință de tâlharii normanzi în jurul anului 823, pe treptele altarului bisericii din Iona. Este mucenic și sfânt cinstit în Apus și în Biserica Ortodoxă.

S-⁠a născut în Irlanda în jurul anului 750, într-⁠o familie nobilă. Povestea lui este cunoscută din viața scrisă de Walafrid Strabo, egumenul de la Reichenau (824 până la 849). Strabo îl descrie ca pe un prinț războinic, un viitor rege al neamului său, care și-⁠a lăsat moștenirea ca să intre în viața monahală. Numele lui latinizat era Florentiu, de la irlandezul bláth, „floare".

A ajuns egumen al unei mănăstiri irlandeze și în 824 a plecat la comunitatea de monahi din Iona, a Sfântului Columba. Cât timp starețul Diarmait a dus mare parte din obște la Kells ca să o pună la adăpost, el a rămas prior. Așteptând un nou atac al vikingilor, a ascuns ce mai rămăsese din moaștele lui Columba. Nu mult după aceea, danezii au prădat insula. Într-⁠o dimineață, pe când slujea Liturghia, au intrat în biserică. Blathmac a refuzat să le arate moaștele sau Brecbannoch, racla Sfântului Columba, și a fost tăiat în bucăți pe treptele altarului. Trupul i-⁠a fost îngropat cu cinste în locul acela, iar prin mijlocirea lui se spune că s-⁠au făcut minuni. Pomenirea lui cade la 15 ianuarie.