Boris Dernov

Sfântul Mucenic Boris Dernov s-⁠a născut la 17 mai 1897 la Elabuga, în gubernia Vatka, în familia protoiereului Pavel Dernov, și a primit cununa muceniciei prin împușcare la 14 (27) februarie 1918, împreună cu frații săi Grigorie și Simeon, la o zi după uciderea tatălui lor. Este pomenit la 27 februarie, ziua mărturisirii lui, la 7 februarie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, și la 17 octombrie, în Soborul sfinților din Kazan.

Tatăl

Pavel Alexandrovici Dernov s-⁠a născut la 12 ianuarie 1870 în satul Pișteni, ținutul Iarani, gubernia Vatka, în familia unui preot. A absolvit Academia Teologică din Kazan în 1894, la douăzeci și patru de ani, cu gradul de candidat în teologie. Lucrarea lui, despre crearea lumii din nimic, avea aproape cinci sute de pagini. La 26 septembrie 1894 s-⁠a căsătorit cu Ana Arcadievna Lajenițina, fiica protodiaconului catedralei Mântuitorului din Elabuga, iar la 2 octombrie a fost hirotonit preot. A fost profesor de religie la școala reală și la progimnaziul de fete și paroh al bisericii Nașterii Maicii Domnului de pe lângă gimnaziu, unde a slujit toată viața. A deschis în 1916 un cerc al cumpătării la școala reală, la care s-⁠au înscris șaptezeci și cinci de elevi.

Fiii

Cei trei fii s-⁠au născut la Elabuga. Boris a absolvit șase clase ale școlii reale din oraș și clasa suplimentară și a intrat la Institutul de Căi Ferate din Petersburg. Grigorie, născut la 23 ianuarie 1899, a intrat la Institutul Tehnologic din Petrograd. Simeon, născut la 1 februarie 1901, a apucat să învețe doar la școala reală din Elabuga.

Martiriul

În 1918, când Elabuga a fost ocupată de detașamentul de pedepsire al lui Colcin, a început teroarea. Părintele Pavel Dernov, care citise la 10 februarie în catedrală mesajul Patriarhului Tihon și rostise predici înflăcărate, a fost înfățișat de pedepsitori drept organizatorul răscoalei. La 12 februarie, la el în casă, s-⁠a făcut o percheziție, în care s-⁠a găsit o bandă de mitralieră veche și goală, și a fost arestat. Ostași beți l-⁠au dus pe gheața râului Toima și l-⁠au înjunghiat cu baionetele, după ce i-⁠au refuzat dorința de a se spovedi, și l-⁠au împușcat în față, în noaptea de 12 spre 13 februarie.

În dimineața următoare, înainte ca vestea să ajungă la familie, cei trei fii au plecat să-⁠și caute tatăl și au fost arestați de ostași. Martorii spun că, pe drumul spre locul execuției, au mărturisit în gura mare credința ortodoxă. Frații Dernov au fost scoși sub zăgazul orașului și împușcați cu gloanțe explozive. Pedepsitorii, beți de spirt și de sânge, au tras la întâmplare în tineri și apoi i-⁠au sfârșit cu baionetele. Soția părintelui Pavel, Ana Arcadievna, așezată lângă sicriul soțului, a spus: facă-⁠se voia Ta. La înmormântare a venit foarte multă lume, iar pedepsitorii nu au împiedicat îngroparea. Au fost îngropați la cimitirul Trinității. Numele protoiereului Pavel a fost pomenit de Patriarhul Tihon la Liturghia din 31 martie (13 aprilie) 1918, printre cei uciși pentru credință. În vremea sovietică mormântul a fost pierdut, iar la 30 septembrie 2010, la locul probabil al înmormântării, a fost refăcut un monument, prin străduința nepoatei, Ana Serghieevna Filipova.