Bretanion

Sfântul Ierarh Bretanion (Vetranion) a fost episcop de Tomis, în Scitia Mică, în a doua jumătate a secolului al IV-⁠lea, și s-⁠a împotrivit deschis împăratului arian Valens.

Scitia Mică se întindea de la gurile Dunării spre Tracia, iar scaunul episcopal era la Tomis (azi Constanța). Episcopii ei erau sciți. Despre Bretanion povestește istoricul bisericesc Sozomen. Când împăratul Valens (364-378) a venit la Tomis, l-⁠a îndemnat în biserică să intre în comuniune cu arienii. Bretanion a răspuns cu îndrăzneală că ține învățătura Sfinților Părinți de la Niceea și, ca să ocolească alte discuții, a trecut într-⁠o altă biserică a orașului. Tot poporul l-⁠a urmat, iar în biserica rămasă goală a rămas doar împăratul cu suita. Pentru această îndrăzneală, Valens l-⁠a trimis în surghiun, dar, speriat de murmurul poporului, l-⁠a întors imediat. Sciții își iubeau păstorul și îl socoteau om bun și sfânt. Istoricul Teodoret scrie că strălucea prin orice virtute și că, plin de râvnă, îi mustra pe eretici pentru stricarea dogmelor.

Bretanion a murit probabil la scurtă vreme după înfruntarea cu Valens. Despre urmașul său, Gherontie, se știe că a fost la al Doilea Sinod Ecumenic, din 381, iar după el a venit pe scaun Sfântul Teotim. Teotim era cunoscut încă din 392 de Fericitul Ieronim ca scriitor și episcop, a scris tratate despre învățătura Mântuitorului, împotriva idolilor și despre post, a propovăduit și hunilor, iar puterea minunilor lui i-⁠a făcut pe păgâni să-⁠l numească „zeul roman”. A adormit în jurul anului 412.

Sfântul Bretanion este pomenit la 3 mai, în stil nou, împreună cu Teotim.