Brioc

Sfântul Cuvios Brioc (Brieuc) a fost un monah galez, întemeietor al unor mănăstiri în Bretania, unde a trăit în jurul anului 500. Este unul dintre cei șapte sfinți întemeietori ai Bretaniei și se pomenește la 1 mai.

Despre prima sa viață se știe puțin, deoarece Acta lui din secolul al IX-⁠lea nu sunt pe deplin de încredere. Sursele îl arată născut în Ceredigion, unde biserica din Llandyfriog îi fusese închinată (după alte liste, în Dyfed). A învățat în Irlanda, apoi sub Sfântul Germain de Paris. Se crede că a petrecut o vreme la Rothesay, pe insula Bute din Scoția. A trecut apoi în Armorica și a întemeiat o mănăstire la Landebaeron, iar în Bretania de Sus a ridicat un oratoriu la Saint-⁠Brieuc-⁠des-⁠Vaux, unde a ajuns egumen. Cele două mănăstiri ale lui sunt așezate una lângă Tréguier, alta în actualul Saint-⁠Brieuc. Este cinstit și în Cornwall.

Anul adormirii lui diferă după izvoare: calendarul dă 502, iar alții spun târziu în secolul al VI-⁠lea. A murit în mănăstirea sa și a fost îngropat în biserica de acolo, închinată Sfântului Ștefan. Acta sale povestesc multe minuni, mai ales vindecarea contelui Riguel, care i-⁠a dăruit palatul său din Champ-⁠du-⁠Rouvre, cu toate moșiile. Moaștele lui au fost mutate în 865 la biserica Sfinților Serghie și Vah din Angers, apoi, mai solemn, la 31 iulie 1166. În 1210 o parte din ele s-⁠a întors la catedrala din Saint-⁠Brieuc, unde se păstrează și inelul său.