Chiril al II-⁠lea al Rostovului

Sfântul Ierarh Chiril al II-⁠lea a fost episcop al Rostovului și al Iaroslavlului din 1230 până la moartea sa, la 21 mai 1262. Înainte fusese egumen al mănăstirii Nașterii Maicii Domnului din Vladimir. Biserica Rusă îl cinstește ca sfânt între ierarhi și îl pomenește la 23 mai (5 iunie după calendarul nou), în Soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl.

A condus eparhia din 6 aprilie 1230 (sau 1231) aproape până în ziua morții. În vremea năvălirii mongolo-⁠tătarilor s-⁠a adăpostit la Beloozero. Întorcându-⁠se de acolo, a găsit trupul marelui cneaz Iuri Vsevolodovici, mort la râul Sit, și l-⁠a îngropat.

Îndelungata lui lucrare păstorească, în anii grei ai începutului jugului mongolo-⁠tătar, a fost foarte rodnică. A refăcut multe biserici, a rânduit viața clerului și a împăcat de mai multe ori pe cneji. De două ori, în 1253, a mers la Hoardă, la hanul Berke, i-⁠a vindecat fiul bolnav, după care i s-⁠a dat un iarlîc prin care birul anual al cnejilor Rostovului și Iaroslavlului avea să meargă la „casa Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”. A botezat pe un prinț mongol, Petru de la Hoardă. A lăsat mai multe scrieri: „Despre frica de Dumnezeu”, „Despre puterile cerești”, „Despre duhurile rele”, „Despre vămile văzduhului”.

Până la sosirea la Vladimir a mitropolitului Chiril, Chiril al Rostovului a ocârmuit singur, timp de cam zece ani, toate eparhiile din Rusia nord-⁠estică. A murit la 21 mai 1262, la adâncă bătrânețe.