Mihail al Sinadei

Sfântul Mihail Mărturisitorul, mitropolit al Sinadei, a fost mitropolit al Sinadei, în Frigia, din 784 sau 787 până în 815, trimis ca sol la Harun ar-⁠Rașid și la Carol cel Mare, apoi surghiunit de împăratul Leon al V-⁠lea Armeanul pentru apărarea sfintelor icoane. A adormit la 23 mai 826 (după alte izvoare, în jurul lui 818 sau 821). Se pomenește la 23 mai.

Despre începuturile lui nu se știu amănunte. Din tinerețe a dorit viața monahală și a fost trimis de patriarhul Tarasie, care l-⁠a și tuns, la o mănăstire de pe malul Bosforului sau al Mării Negre, întemeiată de el; cu el a intrat în mănăstire și Sfântul Teofilact, viitorul episcop al Nicomidiei. Amândoi s-⁠au nevoit cu râvnă și au fost proslăviți prin daruri de la Domnul: odată, la seceriș, când oamenii lâncezeau de sete, la rugăciunea celor doi monahi un vas de aramă gol a început să izvorască apă (după povestirea sârbă, o ploaie în vreme de secetă). Tarasie l-⁠a hirotonit episcop al cetății Sinada. În 787 a luat parte la Sinodul al VII-⁠lea Ecumenic de la Niceea, fiind trecut în toate ședințele lui. Pentru viața și înțelepciunea lui, a avut dragostea poporului și luarea-⁠aminte a împăraților Nichifor I și Mihail Rangabe.

Mihail de Sinada este socotit același cu „episcopul Michahel” care, împreună cu egumenul Petru, a condus solia trimisă de Nichifor I la Carol cel Mare în 802-803, spre a întări pacea dintre ei. În 806, când califul Harun ar-⁠Rașid a pornit o mare invazie în Asia Mică, Nichifor i-⁠a trimis iar, cu Grigorie, economul din Amastris, soli de pace. În 811-812 a condus o altă solie la Carol cel Mare, cu protospătarii Arsafios și Teognost, din partea lui Mihail I Rangabe, ca să înnoiască pacea și să trateze o căsătorie între fiul lui Mihail, Teofilact, și o fiică a lui Carol. Deși a fost primit cu căldură la Aachen și s-⁠a întărit un tratat de pace, Carol a ezitat să încuviințeze nunta. Pe drum, solia a trecut prin Roma, unde Mihail a dat papei Leon al III-⁠lea scrisoarea sinodală a lui Nichifor I, urmașul lui Tarasie.

Când, în 815, Leon al V-⁠lea Armeanul s-⁠a întors la iconoclasm și a început să scoată din scaune episcopii ortodocși, Mihail a apărat statornic Ortodoxia și a mustrat rătăcirile ereticilor. Împăratul l-⁠a osândit; sfântul a răspuns neînfricat: „Cinstesc sfintele icoane ale Mântuitorului meu Iisus Hristos și ale Preacuratei, Maicii Sale, și ale tuturor sfinților și mă închin lor. Porunca ta de a scoate icoanele din biserici nu o voi împlini”. A fost surghiunit la Evdochiada, unde a murit. Capul lui se păstrează la Marea Lavră de pe Athos, iar o parte din moaște la mănăstirea Iviron. Este pomenit în Sinodiconul Ortodoxiei din 843 și este rugat pentru ocrotirea semănăturilor de dăunători.