Simeon al Vladimirului

Sfântul Simeon a fost episcop de Vladimir, Suzdal și Nijni Novgorod între 1295 și 1299, apoi episcop de Rostov și Iaroslavl între 1299 și 1311, și a murit în 1314 la Suzdal. Este pomenit la 23 mai, ziua Soborului sfinților din Rostov și Iaroslavl. Fișa nu spune în ce an sau prin ce act a fost trecut între sfinți, așa că îl socotim cinstit în primul rând în aceste eparhii.

A fost hirotonit episcop pe scaunul de la Vladimir în 1295 (după alte izvoare în 1297) de către mitropolitul Maxim al Kievului și al întregii Rusii. În 1296, la adunarea cnezilor ținută în orașul Vladimir, împreună cu Ismail, episcopul de Sarai, i-⁠a împăcat pe cnezi și i-⁠a adus la înțelegere. Neînțelegerea fusese atât de mare, spune Cronica a patra a Novgorodului, încât Dumnezeu i-⁠a ferit cu puțin de vărsare de sânge, și fiecare s-⁠a întors acasă.

La 18 aprilie 1299 mitropolitul Maxim, neputând să rabde silnicia tătară, a părăsit mitropolia din Kiev și a fugit la Vladimir cu tot clerul său. Simeon a primit atunci scaunul Rostovului, rămas liber după ce episcopul Tarasie îl părăsise. După un an de la mutarea la Rostov, episcopul Simeon l-⁠a însoțit pe mitropolitul Maxim la Novgorod, unde cei doi l-⁠au hirotonit pe arhiepiscopul de acolo, Feoctist, la 29 iunie 1300.

A părăsit eparhia în 1311 și a adormit în 1314 la Suzdal.