Eufebiu al Neapolelui

Sfântul Eufebiu al Neapolelui (Efeb, în Neapole numit și Efrem) a fost episcop al Neapolelui și este ocrotitor al orașului. Este cinstit în Biserica Romano-⁠Catolică, unde pomenirea lui este la 23 mai; izvoarele noastre nu amintesc o cinstire ortodoxă. La Neapole el este pomenit și la 8 noiembrie, în ziua pomenirii „sfinților episcopi ai Bisericii Neapolelui”.

Timpul episcopiei lui nu se poate stabili cu siguranță. Ferdinando Ughelli scrie că data nu poate fi hotărâtă. Nu există o viață a lui. După o parte din izvoare, a fost episcop al Neapolelui la sfârșitul veacului al III-⁠lea și începutul celui de-⁠al IV-⁠lea. Paulus Regius și Baronius au socotit că a murit în anul 713, dar Ioan Diaconul îl socotește al optulea episcop al Neapolelui, urmaș al sfântului Eustațiu, ceea ce ar pune episcopia lui cândva în veacul al II-⁠lea.

Din puținele știri rămase se știe că, după tradiție, a fost un bun păstor și un apărător tare al obștii sale. Este amintit ca făcător de minuni, și cu numele lui se leagă multe minuni. A fost îngropat într-⁠un cimitir din împrejurimi, numit după el catacombele Sfântului Efeb. Moaștele lui au fost mutate, probabil în veacul al IX-⁠lea, în catedrala Neapolelui. După tradiția populară, s-⁠au întors în primul loc al îngropării, aflat în cartierul de azi Sant'Efremo Vecchio din Neapole, unde cinstirea lui este deosebit de răspândită. Din 1673 este cinstit ca unul dintre ocrotitorii orașului Neapole.