Dimitrie de la Uglici

Dreptcredinciosul cneaz Dimitrie de la Uglici (născut în 1477 sau în jurul anului 1483, mort în jurul anului 1544) a fost fiul mai mic dintre cei doi fii ai cneazului apanajat al Ugliciului, Andrei Vasilievici Goriai, și ai cneaghinei Elena Romanovna de Mezeț. Este cinstit în Biserica Ruse ca blagocestiv cneaz, în a treia duminică după Rusalii, în Soborul sfinților din Vologda, și la 23 mai, în Soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl. Moaștele lui se află în biserica de jos închinată cuviosului Dimitrie de la Priluki, în catedrala Mântuitorului a Mănăstirii Spaso-⁠Priluțki.

S-⁠a născut la Uglici în jurul anului 1481. După tatăl său, din porunca unchiului, marele cneaz al Moscovei Ivan al III-⁠lea, a fost prins în 1491 la Uglici împreună cu fratele său Ioan și trimis în temniță, unde era ținut în lanțuri. După letopisețul din Uglici, mai întâi au fost ținuți în temnița din Pereslavl, apoi trimiși la Beloozero. Mai târziu au fost mutați la Vologda, la Mănăstirea Spaso-⁠Priluțki, unde fratele a murit, curând după aceea, între 1522 și 1525.

După letopisețul lui Postnikov din veacul al XVI-⁠lea, Dimitrie Andreevici a fost ținut în temnița din Pereslavl, iar la 20 decembrie 1540 marele cneaz Ivan al IV-⁠lea a poruncit să fie scos din temniță. După acest letopiseț, a petrecut în temniță patruzeci și nouă de ani, începând de la vârsta de șapte ani. După eliberare a trăit la Pereslavl. I s-⁠au dat pentru întreținere fii de boieri, precum și stolnici, păstrători de chei, paharnici, bucătari și grăjdari ai marelui cneaz. Marele cneaz îi trimitea hainele de la Moscova, avea toate proviziile uscate și de pivniță cât voia și i s-⁠a îngăduit să meargă liber, unde vrea, la bisericile din târg, ca să se roage. A murit la Pereslavl și nu a fost niciodată la marele cneaz la Moscova.

După Enciclopedia Brockhaus și Efron, însă, după aproape o jumătate de veac de închisoare în lanțuri, în 1540 a primit ușurare: s-⁠a poruncit să i se ia lanțurile, dar a murit ca deținut la Vologda. A murit în 1543 sau 1544 și a fost îngropat lângă fratele său, cuviosul Ignatie, în catedrala Mântuitorului a Mănăstirii Spaso-⁠Priluțki. Deasupra mormântului s-⁠a aflat un sicriu de lemn, care mai târziu a dispărut, iar locul înmormântării cneazului nu a fost însemnat până în 1896, când s-⁠a făcut un nou sicriu de lemn. În veacurile al XVIII-⁠lea și al XIX-⁠lea s-⁠a păstrat o cinstire locală a lui Dimitrie Andreevici la Vologda și la Uglici. Numele lui se află în Soborul sfinților din Vologda (sărbătoarea s-⁠a rânduit în 1841) și în Soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl (sărbătoarea s-⁠a rânduit în 1964).