Constantin Alamanski

Sfântul Cuvios Constantin Alamanski, făcătorul de minuni, nu este cunoscut vechilor alcătuitori de vieți ale sfinților. Despre el mărturisesc însă cronicarul ciprean din veacul al XIV-⁠lea Leontios Machairas și istoricul grec umanist din veacul al XIX-⁠lea Constantin Sathas.

Sfântul Constantin se numără între cei trei sute de cuvioși alamani, care au trecut din Pământul Sfânt în Cipru, fugind de prigoana avarilor din Palestina. O altă părere, pomenită întâi în cronica lui Machairas, spune că alamanii erau germani din cruciade, plecați în pelerinaj la Ierusalim și mutați apoi în Cipru, unde trăiau în rugăciune și post; această părere nu se sprijină însă pe date istorice, mai ales că Neofit Reclusul, care trăise el însuși în mănăstirile Palestinei, nu pomenește despre alamani. Cercetătorii de azi socotesc că valul de monahi mutați din Palestina a fost mai degrabă în veacurile al VI-⁠lea și al VII-⁠lea, când au început năvălirile arabilor.

Sathas scrie că sfântul a murit mucenicește la porunca guvernatorului insulei, Savin, care a stăpânit în sfârșitul veacului al III-⁠lea și începutul celui de-⁠al IV-⁠lea, când insula nu era încă pe deplin luminată. Cel mai probabil, din pricina puținelor mărturii despre istoria și hagiografia Ciprului, cercetătorul a confundat pe cuvios cu un mucenic cu același nume. Machairas pomenește o biserică măreață în cinstea sfântului, în care se afla mormântul lui. Biserica din cronică nu s-⁠a păstrat; în locul ei, în veacul al XVIII-⁠lea, s-⁠a zidit o biserică a Sfinților fără de arginți Cosma și Damian. În 1901 locuitorii satului Ormidia au hotărât să dărâme biserica veche și să ridice una mai mare în cinstea Sfântului Constantin. Astăzi mormântul sfântului se află în altarul bisericii, iar moaștele lui sunt scoase din altar spre închinare în ziua pomenirii, numită în pagină 1 iulie.

Pagina dă ziua de pomenire a Sfântului Constantin la 14 iulie, după calendarul grecesc. Numele lui nu se află în calendarul de astăzi al Bisericii Ortodoxe Ruse.