Constantin Slovțov

Sfântul Sfințit Mucenic Constantin Slovțov, preot († 1918), a fost absolvent al seminarului din Tobolsk și a slujit în satul Egorșinskoe din ținutul Irbit. Numele lui întreg era Constantin Vissarionovici Slovțov.

La 22 octombrie 1912 Preasfințitul Mitrofan (Afonski), episcopul Ekaterinburgului și Irbitului, l-⁠a hirotonit diacon, iar după două zile, la biserica Nașterii Domnului din uzina Kîștîm, ținutul Ekaterinburg, l-⁠a ridicat la treapta de preot. Primul loc al slujirii sale a fost biserica Înălțării din uzina Polevskoi, din același ținut. În septembrie 1913 a fost mutat în satul Egorșinskoe, ținutul Irbit, la biserica Sfântului Proroc Ilie.

În anii revoluției, în ținutul Irbit preoții au început să-⁠și părăsească parohiile. Părintele Constantin ar fi putut pleca și el din satul care ajunsese loc de adunare al unor grupări vrăjmașe Bisericii, dar nu a făcut-⁠o și nu și-⁠a lăsat enoriașii fără îndrumare duhovnicească, ci a continuat să slujească, punându-⁠și toată nădejdea în Dumnezeu. La începutul lui iulie 1918 un detașament de pedeapsă a sosit de la gara Egorșino în satul Sarafannoe, ca să-⁠l aresteze și să-⁠l împuște pe preotul Florentie Troițki; el nu era acasă și a rămas ascuns două zile în pădure.

Înainte de venirea albilor, în Egorșinskoe a izbucnit o răscoală împotriva bolșevicilor: muncitorii și slujbașii de cale ferată mobilizați în Armata Roșie, care urmau să fie duși la Ekaterinburg, s-⁠au răsculat, nefiind plătiți pentru o lună și nedându-⁠li-⁠se făina și rația făgăduite. Comitetul revoluționar a cerut ajutor detașamentului lui Pavlovski, care se afla în alt district. Pavlovski s-⁠a întors repede și a cerut să-⁠i fie predați „organizatorii răscoalei”, hotărând singur pe cine să socotească astfel. În amintirile lui a scris că între conducători s-⁠a aflat și părintele Constantin Slovțov. Toți aceștia au fost arestați și curând împușcați. Cu părintele Constantin ostașii roșii s-⁠au purtat cu o cruzime deosebită: înainte de moarte l-⁠au chinuit, l-⁠au înjunghiat cu baionetele, i-⁠au tăiat nasul împreună cu buza de sus, apoi l-⁠au împușcat. Aceasta s-⁠a petrecut la 20 iulie/2 august 1918. De pe trupul preotului au luat epitrahilul, l-⁠au pus împreună cu chivotul pe o vacă și au plimbat-⁠o astfel prin sat. Mai târziu chivotul a fost găsit la un ostaș roșu, plin de tutun. Locuința părintelui Constantin a fost jefuită.

Prin moartea sa mucenicească, părintele Constantin și-⁠a arătat credința în Ortodoxie și în Biserică, curajul și înălțimea sufletească a unui simplu păstor de sat. Prin hotărârea Sfântului Sinod din 17 iulie 2002 a fost slăvit în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ruși. Este pomenit la 2 august, în ziua morții, la 11 februarie, cu Soborul sfinților din Ekaterinburg, și la 7 februarie, cu Soborul noilor mucenici și mărturisitori ruși, în stil nou.