Ctitorii Mănăstirii Maheras

Sfinții Neofit, Ignatie, Procopie și Nil sunt Ctitorii Mănăstirii Maheras, adică ai Mănăstirii Maicii Domnului de la Maheras, din munții Troodos, în Cipru, lângă râul Pedaios. Mănăstirea este a doua în Cipru ca prestigiu, după Kykkos. După tradiție, icoana Maicii Domnului de la Maheras este una dintre cele șaptezeci pictate de Evanghelistul Luca; un pustnic ar fi adus-⁠o din Constantinopol în vremea iconoclasmului și s-⁠ar fi așezat într-⁠o peșteră, iar icoana a fost uitată după moartea lui.

În secolul al XII-⁠lea, Maica Domnului ar fi dat în chip minunat un cuțit ascetului Neofit și lui Ignatie ca să taie tufișul de la intrarea peșterii și să afle icoana; de aici numele Maheras, adică „a cuțitului”. După adormirea lui Neofit, la Ignatie s-⁠a alăturat un monah bătrân, Procopie. Când frățimea s-⁠a înmulțit, cei doi au hotărât să ridice o mănăstire de obște. În 1172 au mers la Constantinopol și, ajutați de împăratul Manuil Comnenul, au ridicat o capelă mică și câteva chilii. Mănăstirea a primit privilegii imperiale și este stavropighială.

Ignatie l-⁠a lăsat urmaș pe Nil, întâiul egumen așezat în scaun. În 1201 Nil a scris o rânduială pentru viața monahală, păstrată și azi, din care știm ce se cunoaște despre întemeiere. În 1209 Nil a ales episcop al Tamasului și a lăsat în loc pe Ioachim; el a întărit rânduiala ca episcop și a ctitorit o mănăstire de maici, cu hramul Maicii Domnului, numită Vlahernitisa. Se crede că Ignatie ar fi ajuns arhiepiscop al Ciprului între 1215 și 1221. Mănăstirea a primit danii și de la împărații Isaac al II-⁠lea Anghel și Alexios al III-⁠lea Anghel. Cei patru sunt pomeniți la 13 decembrie, după calendarul Bisericii Ciprului.