Dimitrie din Chios

Dimitrie din Chios a fost un tânăr din insula Chios, care după o cădere în islam și o pocăință arzătoare a primit moartea mucenicească prin tăierea capului la Constantinopol, la 29 ianuarie 1802. Este cinstit ca nou mucenic și se pomenește la 29 ianuarie. Nu are o canonizare cunoscută.

S-⁠a născut în 1780, într-⁠o familie credincioasă din Chios; tatăl lui se numea Apostolos, iar mama Maruli. Tânăr fiind, a plecat la Constantinopol, unde fratele lui mai mare, Zannis, lucra ca negustor. Pe la douăzeci sau douăzeci și doi de ani s-⁠a logodit fără încuviințarea fratelui, scriind mai întâi tatălui. Fratele și stăpânul acestuia l-⁠au dat afară din casă. Flămând și fără adăpost, Dimitrie a mers la moșia unui client turc al fratelui, sub pretextul că vine să strângă o datorie, dar de fapt ca să se folosească el de bani. Turcul nu era acasă și l-⁠a primit fiica lui, care îl cunoștea din vedere și se îndrăgostise de el. Prin viclenie l-⁠a ținut în casă și l-⁠a adus până la a-⁠și tăgădui credința și a făgădui că va trece la islam ca să se căsătorească cu ea. Curând s-⁠a căit, dar timp de două luni a rămas în casă ca prizonier, supravegheat, pentru că ceilalți turci băgaseră de seamă tristețea lui.

Pocăința

Într-⁠o noapte din Ramazan a fugit în timp ce turcii dormeau și s-⁠a refugiat la casa unui creștin cunoscut. Plângând, și-⁠a mărturisit păcatul fratelui și duhovnicului. A spus că vrea doar să-⁠și spele greșeala cu sângele muceniciei, și le-⁠a scris părinților să-⁠i dea binecuvântarea de a merge să-⁠l mărturisească pe Hristos. A petrecut vremea în rugăciune, citind adesea Acatistul Maicii Domnului. Într-⁠o noapte, în ajunul sărbătorii Sfântului Nicolae, a văzut în vis o Femeie strălucitoare cu un Prunc în brațe, în mijlocul unei câmpii frumoase, iar departe un călău. Femeia i-⁠a spus că, dacă nu cade în mâinile călăului, nu va moșteni acea câmpie. Treaz, a înțeles că este voia lui Dumnezeu să moară mucenic.

Duhovnicul său, părintele Agatanghel, temându-⁠se ca dorința să nu fie doar înflăcărare și să nu cadă la vremea încercării, l-⁠a pus la o aspră rânduială de post și rugăciune. Douăzeci de zile și nopți, cu aproape nici hrană, nici somn, Dimitrie a citit cărți duhovnicești, s-⁠a spovedit zilnic și a plâns neîncetat. A priveghiat chiar cinci zile aproape dezbrăcat. În a cincea noapte, după o vedenie luminoasă care l-⁠a încredințat că martiriul este voia lui Dumnezeu, a primit binecuvântarea duhovnicului, s-⁠a împărtășit și s-⁠a înfățișat înaintea tribunalului islamic din Constantinopol. A povestit lepădarea sa, și-⁠a mărturisit credința în Hristos, a aruncat turbanul pe jos și a spus că este gata să sufere orice.

Mărturisirea și moartea

Ținut multe zile în butuci, într-⁠o celulă întunecoasă și umedă pe care rugăciunea lui a făcut-⁠o cameră de nuntă, a fost scos la interogatorii urmate de bătăi, odată cu șapte sute de lovituri de nuiele, care nu au făcut decât să-⁠i întărească hotărârea. Fata s-⁠a dus să-⁠l viziteze în închisoare și a încercat tot ce a putut ca să-⁠l întoarcă, dar în zadar. Creștinii din Chios aflați în Constantinopol, temându-⁠se să nu cedeze sub chinuri, au strâns bani ca să-⁠l scoată provizoriu din închisoare. El i-⁠a mustrat și le-⁠a cerut să împartă banii bisericilor orașului și să se roage pentru el la ceasul muceniciei.

A primit cu bucurie sentința la moarte. La 29 ianuarie 1802, în piața numită Baloum Bazar, a refuzat să i se lege ochii, a îngenuncheat liniștit la butuc și și-⁠a plecat gâtul sub sabie, repetând de trei ori: „Pomenește-⁠mă, Doamne, întru Împărăția Ta”. Odată ce i s-⁠a tăiat capul, mulți creștini au alergat, în ciuda loviturilor turcilor, și au muiat pânze în sângele lui, iar alții au luat o bucată din haine sau din păr. Un cleric a plătit douăzeci și cinci de groși călăului pentru prosopul cu care acesta își șterse sabia. Când l-⁠a desfăcut, o mână nevăzută desenase pe el multe cruci cu sângele mucenicului, spre mirarea tuturor.

Moaștele

Moaștele au fost îngropate după trei zile pe insula Proti, în afara Constantinopolului, într-⁠o mănăstire de acolo. Au venit mulți din oraș, între ei și călăul. Viața și slujba sfântului au fost scrise de Sfântul Atanasie Parianul, care a predat atunci la Chios, în parte după mărturia scrisă a mucenicului.