Dionisie de la Prodromu

Sfântul Cuvios Dionisie de la Prodromu, ctitorul Mănăstirii Sfântul Ioan Botezătorul de pe Muntele Athos, numită după el Dionisiu, s-⁠a născut în 1316 în satul Korisos, lângă Kastoria, din părinți evlavioși și virtuoși, simpli plugari. Avea o educație modestă, dar era isteț și înțelept și fugea de plăcerile pământești, cugetând la cele cerești și veșnice. Fratele lui mai mare, Teodosie, plecase la Constantinopol, unde s-⁠a folosit de monahii patriarhiei și de învățătura teologică. Dionisie, pe când era încă tânăr, a vrut să-⁠i urmeze pașii și să meargă la Sfântul Munte. Știind că tinerii fără barbă nu aveau voie pe Athos, a plecat totuși, riscând să fie respins. Ajuns la Filoteu, a fost primit cu bucurie de fratele său, iar în câteva zile a fost tuns monah.

Teodosie l-⁠a învățat să citească cărțile sfinte, l-⁠a numit eclesiarh și, văzându-⁠l vas curat al Duhului Sfânt, l-⁠a pus să fie hirotonit diacon, iar la treizeci de ani, preot. Chiar preot fiind, Dionisie s-⁠a nevoit mai aspru, postind și privegheând mai mult, avea o singură haină și era neîncetat în rugăciunea minții. Dorind să scape de tulburările mănăstirii, a plecat și a urcat pe vârful muntelui numit Micul Athos. Pe coasta de sud a găsit o peșteră la o aruncătură de săgeată de un izvor și s-⁠a așezat acolo. Viața era grea, dar prielnică comuniunii neîntrerupte cu Dumnezeu. Când îi era foame, mânca iarbă sălbatică, castane dulci sau fructe, iar pâinea o lua de la o mănăstire sau chilie din apropiere. Curând, alți nevoitori l-⁠au descoperit și l-⁠au luat drept bătrân. Au ridicat chilii în apropiere. Dionisie i-⁠a primit cu dragoste și le-⁠a spus ca, fiind locul aspru, să urce mai sus pe partea de nord, făgăduind că îi va vizita cât de des va putea. Venea în fiecare sâmbătă să slujească Liturghia și duminică seara cobora la chilia lui, cu câteva pâini și fructe. Frații au ridicat apoi chilii pe partea de vest, mai jos, au sădit vii, au făcut o barcă, și obștea s-⁠a înfiripat.

Într-⁠o zi, în timpul utreniei, Dionisie a văzut în depărtare o lumină strălucitoare, arătată prin descoperire dumnezeiască ca locul mănăstirii. La început a ținut taina, dar văzând aceeași vedenie noapte după noapte, a spus-⁠o unui bătrân purtător de Duh și văzător cu duhul, Dometie, care locuia într-⁠o biserică închinată Maicii Domnului. Au mers împreună la locul arătat și trei nopți la rând au văzut amândoi lumina minunată, ca semn. L-⁠au înștiințat pe frați, care, după ce s-⁠au încredințat că lumina nu era materială, ci negrăită, au început pregătirile de zidire. Construcția mănăstirii a început în jurul anului 1362, cu danii ale unor bogați care veniseră să-⁠l admire pe Dionisie. S-⁠a hotărât să fie închinată Sfântului Ioan Înaintemergătorul și Botezătorul, cu hramul la 24 iunie, la Nașterea lui. În acea vreme fratele lui, Teodosie, fusese numit de împărat mitropolit al Trapezuntului, iar Dionisie s-⁠a îmbarcat spre Trapezunt, unde au mers împreună la împăratul Alexios al III-⁠lea Comnen (1349-1390), care i-⁠a făgăduit ajutor. În 1375 împăratul a aprobat zidirea Mănăstirii cinstitului Înaintemergător și Botezător Ioan, dând cincizeci de somia (400.000 de groși) și apoi trei mii de komninata. Mănăstirea ridicată de el a primit apoi numele ctitorului. Sfântul Dionisie a adormit la Trapezunt, unde mersese să ceară ajutor împăratului pentru zugrăvirea mănăstirii, în anul 1388. Este pomenit la 25 iunie (stil nou; 8 iulie pe stil vechi).