Ioan din Uglici

Sfântul Ioan din Uglici, numit în lume Ivan Nichiforovici Cepolosov, a fost un copil din orașul Uglici, ucis în 1663, la șase ani. Este cinstit ca sfânt mucenic de Biserica Rusă. Pomenirea lui este la 25 iunie (8 iulie după calendarul nou) și la 23 mai (5 iunie), în Soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl. Fișa nu spune când și prin ce act a fost canonizat, ci doar că în 1970 cinstirea lui a fost „restabilită oficial”, așa că cinstirea lui pare a ține mai ales de eparhia locală.

Copilăria

Ivan s-⁠a născut la Uglici în familia bogatului negustor Nichifor Grigorievici Cepolosov. Viața lui spune că era frumos la trup și mai ales plin de frica de Dumnezeu. A trăit numai șase ani.

Mucenicia

Într-⁠o zi a plecat la învățătorul care îl ducea la carte și a dispărut. L-⁠au căutat în Volga, pe drumuri și prin păduri, dar nu l-⁠au găsit. Viața spune că l-⁠a răpit Rudak, un om de încredere al tatălui său, locuitor al satului Ierusalimskoe, din apropierea Ugliciului, care purta în inimă pizmă ascunsă față de tatăl copilului. Șaisprezece zile l-⁠a ținut într-⁠o ladă (sau într-⁠un beci) cu țepi ascuțiți. Noaptea îl scotea și îl biciuia, silindu-⁠l să se lepede de părinți și să-⁠l numească pe el tată, dar copilul nu a primit. Unii au spus mai târziu că în fiecare noapte îi smulgea câte un dinte. În cele din urmă Rudak l-⁠a înjunghiat cu un cuțit, cu douăzeci și patru de răni, iar pe a douăzeci și cincea a străpuns capul copilului, până la urechi. Ucigașul a încercat să ascundă trupul într-⁠o mlaștină.

Potrivit vieții, păstorii au găsit după opt zile trupul neputrezit. Nimeni nu a izbutit să scoată cuțitul din capul lui, dar după slujba înmormântării, când Rudak s-⁠a apropiat de trup, cuțitul a căzut singur, și aceasta a fost luată ca semn că el era ucigașul. Copilul i-⁠a apărut în vis mai întâi mamei, apoi ambilor părinți deodată, și a cerut ca Rudak să fie iertat, astfel încât acesta a fost lăsat în viață. Se spune însă că în curând a fost mâncat de viermi de viu. Copilul a fost îngropat la 6 (16) iulie, lângă biserica de lemn a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul.

Moaștele și cinstirea

În 1689 Nichifor Cepolosov a început să zidească în amintirea fiului o biserică de piatră închinată Sfântului Ioan Botezătorul. În timpul lucrărilor au fost aflate moaștele sfântului, așezate întâi în biserica de lemn și apoi în cea de piatră. Se spune că nici trupul, nici veșmintele nu s-⁠au stricat deloc, cu excepția unei mici părți din degetul mic, în timp ce din rămășițele fratelui lui Ivan, îngropat acolo mai înainte, nu a rămas nimic.

Cu binecuvântarea mitropolitului Iona, moaștele au fost cercetate de monahii Mănăstirii Învierii din Uglici. Au apărut primele mărturii de vindecări, dar în curând moaștele au fost închise sub lespede, într-⁠o încăpere încălzită a trapezei, în același sicriu, printr-⁠o hotărâre a mitropolitului. Potrivit vieții, aceasta s-⁠a făcut din pricina luptei cu vechii credincioși, pentru că Ioan fusese botezat după cărțile vechi.

În 1895 a apărut romanul lui Vasili Miheev, „Copilul mucenic. Povestea din Uglici”, cu ilustrații de Mihail Nesterov, Vasili Surikov și Elizaveta Boehm. În 1970, în timpul restaurării bisericii, au fost aflate din nou moaștele. Medicii legiști au stabilit că moartea venise dintr-⁠o lovitură în cap cu un obiect ascuțit, și cinstirea sfântului a fost restabilită oficial. În 1996 moaștele au fost mutate din fondurile unui muzeu în biserica Korsun, redeschisă de curând, unde se află și astăzi.