Orosia

Sfânta Orosia (Eurosia) este ocrotitoarea orașului Jaca, din provincia Huesca, în nord-⁠estul Spaniei, în Pirinei, unde se află centrul cinstirii ei. Tradiția spune că a fost o fecioară mucenică, ucisă de mauri în secolul al IX-⁠lea, în 880, lângă satul Yebra de Basa. Sărbătoarea ei se ține la 25 iunie, iar un izvor mai pomenește 1 mai.

Tradițiile despre viața ei După o tradiție, s-⁠a născut la Bayonne (sau poate în Boemia) și a murit în 880, ucisă de mauri la Jaca. Legenda spune că era de neam ales și făgăduită unui maur într-⁠o căsătorie aranjată. Orosia a fugit și s-⁠a ascuns într-⁠o peșteră, dar fumul de la focul ei a dat-⁠o de gol. A fost târâtă din peșteră de păr și ucisă. Un izvor adaugă că, în loc să primească o căsătorie, a vrut să trăiască ca pustnică pe muntele Yebra. Documentele medievale despre ea s-⁠au pierdut. În anii 1950 Antonio Durán Gudiol a reconstituit, plecând de la antifonarele breviarului din secolul al XVI-⁠lea din eparhiile Huesca și Tarragona, imnuri medievale, care dau o icoană a sfintei deosebită de cea a hagiografiei cele mai răspândite.

După o tradiție care se păstrează, născută ca Dobroslava (în slavă „cea de bun nume”) în familia ducală a Boemiei, în 864, a rămas orfană devreme și a fost luată de ducele Bořivoj I și de soția lui, Sfânta Ludmila, care au crescut-⁠o ca pe fiica lor și au adus-⁠o la credința creștină. Dobroslava a primit botezul și numele grecesc Eurosia. Anii de pace i-⁠au fost întrerupți când păgânii cehi au luat puterea și au silit familia ducală la surghiun. Bořivoj a fost reașezat în domnie datorită Sfântului Metodiu. În 880 Metodiu a fost însărcinat de papa Ioan al VIII-⁠lea să găsească o mireasă vrednică pentru Fortún, fiul regelui Pamplonei, moștenitor al tronului Aragonului și al Navarei, care avea să fie un om de seamă în lupta împotriva maurilor. Eurosia, atunci de șaisprezece ani, a fost socotită o alegere bună și a fost adusă în Spania în 880. Trecând Pirineii, a plănuit să-⁠și întâlnească viitorul soț la Jaca, dar ținutul ajunsese loc de război. Un căpitan maur, Aben Lupo, a vrut să se căsătorească el cu ea și a atacat alaiul boem. Datorită vitejiei însoțitorilor, tânăra mireasă a izbutit să scape prin munți, dar a fost urmărită și prinsă. Eurosia a chemat cerul și un fulger a lovit pământul lângă răpitorii ei, fără s-⁠o vatăme. Maurii s-⁠au înspăimântat, dar căpetenia lor, mânioasă și îngrozită, a poruncit s-⁠o taie; după un izvor i s-⁠au tăiat mâinile și picioarele, după altul i s-⁠a tăiat capul. S-⁠a făcut o furtună cumplită cu grindină și tunete, iar maurii au fugit îngroziți, iar din cer s-⁠a auzit un glas mai tare decât furtuna: „Să-⁠i fie dat darul de a potoli furtunile oriunde îi va fi chemat numele”. Rămășițele ei, spune tradiția, au fost aflate de o minune doi ani mai târziu de un păstor.

Cinstirea Cinstirea ei vine din tradiția orală a micului oraș de munte Yebra de Basa. Un păstor din Yebra ar fi aflat moaștele ei în secolul al XI-⁠lea datorită unei arătări a Fecioarei Maria, care a arătat locul lor. Capul a rămas în sanctuarul simplu de la început, în biserica parohială, unde este păstrat ca odor și cinstit ca ocrotitor al muntelui. Sancho Ramírez, recunoscând însemnătatea moaștelor, a adus trupul la Jaca, pe care o făcuse capitală a regatului Aragonului. Ca să aducă pelerini în orașul lui, a mutat drumul vechi al Sfântului Iacob, care mergea pe drumul militar roman prin Puerto del Palo, pe la mănăstirea San Pedro de Siresa spre Berdún, dând un drum prin Somport și Jaca, întărit de minunile date publicității la sanctuarul din oraș, ajuns pe drumul direct al Camino de Santiago. Trupul fără cap se păstrează într-⁠o urnă sub altarul mare al catedralei din Jaca, la 26 km de Yebra. În catedrala La Seo din Zaragoza e o capelă închinată ei. Cinstirea ei s-⁠a întins în Béarn și în nordul Italiei prin campaniile regatului spaniol, mai ales în Piemont, și din secolul al XV-⁠lea în toată Spania, și prin soldații spanioli. Cinstirea a fost aprobată oficial de papa Leon al XIII-⁠lea în 1902. Martirologiul Roman o pomenește: „La Jaca, în Spania de nord, Sfânta Eurosia, fecioară și mucenică”.

Sfânta este chemată împotriva furtunilor, fulgerelor și grindinei, și pentru ocrotirea roadelor pământului. Multe clopote din Italia îi sunt închinate, cu care se trăgea ca să alunge furtunile. Nu se știe sigur când a ajuns ocrotitoarea celor stăpâniți de duhuri; până în 1947, când episcopul de Jaca a interzis practica, cei apucați se adunau într-⁠o procesiune în urma urnei cu moaștele ei, și în ziua sărbătorii se făceau în două locuri din Pirinei exorcisme colective, oprite de autoritatea bisericească în a doua jumătate a veacului al XX-⁠lea.