Petru și Fevronia din Murom

Sfinții binecredincioși Petru și Fevronia din Murom (în monahism David și Eufrosina) sunt doi soți, stăpânitori ai Muromului, cinstiți în Biserica Rusă ca ocrotitori ai căsătoriei și ai credincioșiei. Au murit, după tradiție, în aceeași zi, 25 iunie 1228 (8 iulie pe stil nou). Cei doi sunt printre cei mai cunoscuți sfinți ruși și făcători de minuni. Sinodul bisericesc din 1547, sub mitropolitul Macarie, i-⁠a canonizat ca sfinți cu cinstire locală. Pomenirea lor este la 25 iunie/8 iulie; mai este o prăznuire stabilită de Sfântul Sinod la 25 decembrie 2012, în duminica dinaintea zilei mutării moaștelor lor, din 1992, iar un calendar îi mai pomenește la 6 septembrie.

Izvoarele și părerile cercetătorilor

Nu există o viață a lui Petru și Fevronia în sens propriu. Singurul izvor despre ei este o scriere foarte îndepărtată de genul hagiografic, din pricina motivelor din basme și din folclor (o legendă laică pe jumătate păgână, după E. E. Golubinski): „Povestea lui Petru și Fevronia din Murom”, scrisă de Ermolai-⁠Erasm la sfârșitul anilor 1540, la porunca mitropolitului Macarie, în legătură cu canonizarea. Totuși, mitropolitul nu a inclus-⁠o în Minei, pentru caracterul ei „excepțional de legendar”, și ea s-⁠a răspândit ca apocrif. Subiectul se sprijină pe motive bine cunoscute din literatura și folclorul lumii: „biruința asupra balaurului” și „fecioara înțeleaptă”.

Letopisețele nu cunosc un prinț Petru al Muromului și o soție Fevronia. Unii cercetători îi identifică cu prințul Murom David Iurievici (mort în 1228), cunoscut din letopisețe, și cu soția lui. După altă părere, Petru și Fevronia sunt personaje de legende populare. Cea mai veche copie păstrată a Vieții lor, în Prolog, nu îi numește soți, ci fiu și mamă, și aceeași versiune se află în unele izvoare imnografice, iar o altă redacție de Prolog din secolul al XVI-⁠lea, mai veche decât Povestea lui Ermolai-⁠Erasm, nu o pomenește deloc pe Fevronia.

Povestea după „Povestea lui Petru și Fevronia”

Cu câțiva ani înainte de domnie, Petru ar fi ucis un balaur de foc, dar s-⁠a murdărit cu sângele lui și s-⁠a îmbolnăvit de lepră, pe care nimeni nu putea să o vindece. Prințului i s-⁠a descoperit în vis că îl poate vindeca Fevronia, fiica unui cules de miere sălbatică din satul Laskovo, din ținutul Reazanului. Într-⁠o casă din sat, solul trimis în căutarea unui doctor a văzut o priveliște ciudată: o fată țesea pânză la război, iar înaintea ei sărea un iepure. Vorbind în ghicitori, Fevronia l-⁠a încercat pe oaspete dacă cunoaște „limba înțelepciunii”. Prima ei pildă, „e rău când casa n-⁠are urechi și camera n-⁠are ochi”, voia să spună că este fată necăsătorită și fără copil, că are un iepure, dar nu un câine: dacă ar fi fost în casă un câine, el ar fi simțit că te apropii și ar fi lătrat, iar acestea sunt urechile casei; iar dacă în odaie ar fi fost un copil, el ar fi spus că ai intrat, iar acestea sunt ochii casei. Ca plată pentru vindecare, Fevronia a cerut ca prințul să se însoare cu ea. El a făgăduit, a fost vindecat, dar nu și-⁠a ținut cuvântul, pentru că ea era din popor. Dar în cursul tratamentului Fevronia lăsase anume nevindecată o coajă de pe trupul prințului, așa că boala a revenit. Fevronia l-⁠a vindecat din nou, iar el a fost silit să se însoare cu ea.

Când Petru a moștenit domnia după fratele său, boierii nu au vrut o prințesă din popor și i-⁠au spus: „Ori lasă soția, care prin obârșia ei jignește pe nobile, ori părăsește Murom-⁠ul.” Prințul a luat-⁠o pe Fevronia și au plecat pe Oka cu două corăbii. În Murom a început tulburarea, mulți încercau să ocupe tronul rămas gol, s-⁠au început omoruri, iar boierii au rugat pe prinț și pe soția lui să se întoarcă. S-⁠au întors, iar Fevronia a izbutit apoi să câștige iubirea locuitorilor.

La bătrânețe au primit tunderea monahală în mănăstiri diferite, cu numele David și Eufrosina, au rugat pe Dumnezeu să moară în aceeași zi și au lăsat porunca să fie puși într-⁠un singur sicriu, pregătit dinainte dintr-⁠o singură piatră, cu un perete subțire între ei. Au murit în aceeași zi și la aceeași oră. Socotind înmormântarea în același sicriu nepotrivită cu starea monahală, trupurile au fost puse în mănăstiri diferite, dar a doua zi s-⁠au aflat împreună.

Data morții

Ziua cinstirii bisericești este 25 iunie, stil vechi. Indicația cronicii Laurențiene, că moartea prințului David Iurievici, identificat în izvoare târzii cu Petru, a căzut în Săptămâna Luminată din 1228 (Paștile au fost la 26 martie), pune sub semnul întrebării fie această identificare, fie legătura dintre data morții și data cinstirii. Practica liturgică a Bisericii cunoaște două feluri de pomenire a sfinților: în ziua morții și în ziua mutării moaștelor. Povestea vorbește despre data morții: „... și-⁠au dat împreună sufletele lor sfinte în mâinile lui Dumnezeu, în luna iunie, în ziua a 25-a”. Totuși s-⁠a presupus că data de 25 iunie, ziua Sfintei cuvioase muceniță Fevronia a Siriei, are legătură cu mutarea moaștelor sfinților prinț și prințesă din catedrala Boris și Gleb, ruinată, în catedrala nou ridicată a Nașterii Maicii Domnului, existentă încă din secolul al XV-⁠lea (înnoită în al XVI-⁠lea), pe dealul Voievodski din Murom, unde moaștele au stat până în vremea sovietică. Catedrala a fost dărâmată la sfârșitul anilor 1930.

Moaștele și cinstirea

Sfinții soți au fost înmormântați în biserica soborniceasă a Muromului, a Nașterii Maicii Domnului, ridicată deasupra moaștelor lor prin făgăduința țarului Ivan cel Groaznic, în 1553. După instaurarea puterii sovietice, la 10 februarie 1919, racla cu moaștele lor a fost deschisă. În 1921 moaștele au fost duse la muzeul local și expuse într-⁠o expoziție antireligioasă. Din 1992 moaștele sunt aduse spre închinare în biserica soborniceasă a mănăstirii Sfintei Treimi din Murom. La 29 august 2012 din biserica Sfânta Ecaterina din Sankt Petersburg au fost furate părticele din moaște, între care și ale lui Petru și Fevronia. În Biserica Rusă există o zi special rânduită pentru cinstirea lor, Ziua lui Petru și Fevronia. În Patriarhia Moscovei sunt aproximativ nouăzeci de biserici și capele închinate lor, în Rusia, Ucraina, Belarus și Kazahstan.

Din 2008 se sărbătorește în Rusia, în ziua lor, Ziua familiei, a iubirii și a credincioșiei. Din 2009 se ridică în orașele ruse grupuri statuare „Sfinții binecredincioși Petru și Fevronia din Murom”, în cadrul programului național „În cercul familiei”, creat în 2004 cu binecuvântarea patriarhului Alexei al II-⁠lea, cu scopul de a crea o imagine pozitivă a valorilor familiale. S-⁠au ridicat 89 de monumente în Rusia; înmulțirea în masă a chipurilor sculptate ale sfinților ortodocși nu are precedent în istoria ortodoxiei.