Eftimie

Sfântul Cuvios Mucenic Eftimie a fost un nou mucenic, născut în Dimițana din Peloponez, care a mărturisit pe Hristos la Constantinopol și a primit mucenicia prin sabie la 22 martie 1814, după ce se lepădase o dată de credință. Capul lui se păstrează la mănăstirea rusă Sfântul Pantelimon din Athos.

Pe numele lumesc Elefterie, era cel mai mic fiu al lui Panaghiotis și al Mariei. După școala din Dimițana a plecat cu fratele lui, Ioan, la Constantinopol, ca să studieze la Academia Patriarhală, iar mai târziu la Iași, unde aveau afaceri tatăl și frații. Dorind să se facă monah la Athos, a fost oprit de războiul ruso-⁠turc la București, unde s-⁠a dedat unei vieți de plăceri. Pe drumul spre Athos, călătorind cu niște musulmani, a primit islamul și a fost tăiat împrejur, luând numele Reschid. Curând conștiința a început să-⁠l chinuie, iar cei din jurul lui au observat schimbarea și l-⁠au ținut sub supraveghere. Văzut cu o cruce, a fost pârât stăpânului casei, dar acesta l-⁠a cruțat, socotind că e prea devreme ca el să se desprindă de obiceiurile creștine. La Constantinopol, stăpânul a încercat să-⁠l țină cu daruri scumpe, dar Elefterie s-⁠a rugat ca Dumnezeu să-⁠l ajute să scape. La prima ocazie a fugit, iar cu ajutorul ambasadei ruse s-⁠a îmbarcat spre Athos. La Marea Lavră a fost botezat din nou și primit în Biserică și s-⁠a făcut monah, cu numele Eftimie.

Citind Noul Martirologhion al Sfântului Nicodim Aghioritul, a dorit să-⁠și spele păcatul lepădării cu sângele muceniciei. A mers la Constantinopol cu monahul Grigorie, unde a ajuns la 19 martie 1814. În Duminica Floriilor s-⁠a împărtășit, s-⁠a îmbrăcat în haine musulmane și a mers la casa marelui vizir Rusud Pașa, ținând în mână ramuri de finic. A mărturisit că este creștin ortodox și gata să moară pentru Hristos, a defăimat islamul și a călcat în picioare turbanul, aparând beat sau nebun vizirului. Convingându-⁠l că nu e nici beat, nici nebun, a fost aruncat într-⁠o celulă întunecată și pus în lanțuri. După câteva ceasuri vizirul a încercat să-⁠l înduplece cu lingușiri și făgăduieli, dar Eftimie a răspuns cu curaj că religia musulmană se sprijină pe minciuni și că nu se va mai lepăda de Hristos. A fost bătut și închis din nou; după trei ore, întrebat dacă s-⁠a răzgândit, a spus: „Nu există decât o singură credință adevărată și aceea este a creștinilor ortodocși." Vizirul a poruncit să fie ucis cu sabia.

Sfântul a cerut să primească moartea cu brațele deschise și a mers bucuros la locul de execuție, cu crucea în mâna dreaptă și cu ramurile de finic în stânga. S-⁠a întors spre răsărit, a mulțumit lui Dumnezeu și s-⁠a rugat pentru familie și prieteni, a sărutat crucea, a îngenuncheat și și-⁠a plecat capul. Călăul a lovit, dar nu a reușit să-⁠i taie capul. La a doua lovitură, văzând că nu izbutește, i-⁠a tăiat gâtul cu un cuțit. A fost ucis în amiaza zilei de 22 martie 1814. Este pomenit la 22 martie și, în alte calendare, la 1 mai.