Etelhard de Canterbury

Sfântul Ierarh Etelhard de Canterbury a fost arhiepiscop al Canterbury-⁠ului, în Anglia, și a adormit la 12 mai 805. Izvoarele nu cunosc nimic despre familia și tinerețea lui; se presupune că era din Mercia, și apare mai întâi ca egumen al unei mănăstiri din Louth, în Lincolnshire.

A fost înălțat pe scaunul de Canterbury în 792 și întronizat la 21 iulie 793, prin stăruința regelui Offa al Merciei. Același Offa înființase la Lichfield o arhiepiscopie rivală, în frunte cu Hygberht, și aceasta a adus mari greutăți. În jurul anului 796, după moartea lui Offa, regele Eadberht al III-⁠lea al Kentului l-⁠a alungat, iar Etelhard a fugit la curtea lui Coenwulf al Merciei. Alcuin din York l-⁠a îndemnat să se întoarcă și a sugerat un compromis, dar Etelhard nu a putut reveni cât timp Eadberht a fost la putere. Papa a hotărât că scaunul sudic trebuie să rămână la Canterbury și l-⁠a afurisit pe Eadberht. În 798 Coenwulf a pătruns în Kent, l-⁠a prins pe Eadberht, iar Etelhard a fost readus la Canterbury, unde a refăcut stăpânirile scaunului.

Apoi s-⁠a dus la Roma, cu episcopul Cyneberht al Winchesterului, și papa Leon a coborât Lichfieldul la rang de episcopie. Întors în Anglia în 803, a ținut sinodul de la Clovesho, care a hotărât că în sudul Britaniei nu va mai fi niciodată altă arhiepiscopie decât Canterbury, și a prezentat o hotărâre papală despre libertatea Bisericilor față de puterea lumească. A prezidat cel puțin unsprezece sinoade. A murit în 805 și a fost înmormântat la Canterbury.

A fost cinstit ca sfânt, cu sărbătoarea la 12 mai, dar cultul lui a fost oprit de arhiepiscopul Lanfranc spre sfârșitul secolului al XI-⁠lea. Biserica Ortodoxă din Anglia îi prăznuiește și azi pomenirea, iar unele parohii îl au ocrotitor.