Eustratie din Sevastia

Sfântul Mucenic Eustratie din Sevastia, ofițer, a pătimit pentru Hristos împreună cu Sfinții Avxentie, Evgheniu, Mardarie și Oreste, în vremea împăratului Dioclețian (284 până la 305), la Sevastia, în Armenia. Printre cei dintâi creștini care au primit atunci chinurile a fost preotul Avxentie din Biserica Arabiei, închis în temniță.

Văzând statornicia creștinilor, conducătorul Sataliei, nobilul ofițer Eustratie, creștin în taină, s-⁠a hotărât să-⁠și mărturisească credința pe față. A fost bătut, i-⁠au pus pe picioare cizme de fier și l-⁠au ars cu foc. După aceste chinuri cumplite l-⁠au ars, iar pe Avxentie l-⁠au tăiat în cap. Văzând moartea lor, Mardarie, om din popor, și-⁠a mărturisit și el credința și a fost atârnat cu capul în jos. Înaintea sfârșitului a rostit o rugăciune, cea care începe cu „Stăpâne Doamne Dumnezeule, Părinte Atotțiitorule”, citită în rânduiala rusă la sfârșitul ceasului al treilea și la miezonoptică. Lui Evgheniu i-⁠au smuls limba, i-⁠au tăiat mâinile și picioarele și i-⁠au tăiat capul cu sabia. Tânărul ostaș Oreste s-⁠a mărturisit creștin, a fost adus la judecată și condamnat să fie ars pe un pat de fier înroșit, unde a urcat întărit de rugăciunea Sfântului Eustratie. Rugăciunea dinaintea morții a lui Eustratie, cea care începe „Mărindu-⁠Te, Te mărim, Doamne”, se citește la miezonoptica de sâmbătă. Mucenicul Eustratie s-⁠a săvârșit la 13 decembrie.

Se pomenesc la 26 decembrie (stil nou), adică la 13 decembrie după calendarul vechi. Troparele slujbei lor îi numesc pe cei cinci pătimitori vestiți mucenici care au disprețuit slava pământească, iar pe Eustratie un soare strălucitor și un orator înțelept. Povestea lor a fost scrisă și de Sfântul Dimitrie al Rostovului.