Dosoftei

Sfântul Ierarh Dosoftei, în lume Dimitrie Barilă, a fost mitropolit al Moldovei, cărturar, poet și traducător, între cei mai mari ai culturii române din secolul al XVII-⁠lea, întâiul poet de seamă al limbii române și autorul „Psaltirii în versuri”. S-⁠a născut la 26 octombrie 1624, la Suceava, și a adormit la 13 decembrie 1693, la Jolkva, în Polonia. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-⁠a canonizat în iulie 2005, hotărâre proclamată la 14 octombrie 2005. Este prăznuit la 13 decembrie. A fost trecut în calendarul Bisericii Ruse în 2007, cu aceeași zi de pomenire.

Începuturile și slujirea Tatăl lui se numea Leontari, mama Misira, iar bunicul Barilă, de neam grec. A învățat la Iași, probabil la colegiul întemeiat în 1640 la mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi, apoi la Școala Frăției Ortodoxe din Liov, unde a făcut studii umaniste și de limbi: greaca, latina, slavona și poloneza. În jurul anului 1648 a fost tuns monah la Probota, cu numele Dosoftei. A fost episcop de Huși între 1658 și 1660, episcop de Roman între 1660 și 1671, apoi mitropolit al Moldovei, în 1671 până în 1674 și iar între 1675 și 1686. A fost unul dintre ierarhii care au promovat introducerea limbii române în Biserică.

Cărturarul și poetul Datorită legăturilor lui cu Moscova și cu Nicolae Milescu, a adus din Rusia un teasc de tipografie cu litere și hârtie, cu care, de la 1679, a tipărit la Iași, în limba română, cărțile principale de slujbă, unele traduse de el însuși. După 1665 a început „Psaltirea în versuri”, tipărită la mănăstirea Uniev, din Ucraina, în 1673, pentru care a avut în față o ediție grecească și Psaltirea în versuri a lui Jan Kochanowski. În ea se întâlnesc elemente care amintesc ritmul și rima poporului, și poate fi socotită începutul poeziei scrise a românilor. Psalmii lui au ajuns în locuri depărtate, iar mulți, în ceasuri de tristețe, au repetat versurile frumoase de plângere. A scris și versuri originale, „Stihuri la luminatul herb al Țării Moldovei”, care deschid Psaltirea, un „Poem cronologic despre domnii Moldovei”, „Dumnezeiasca Liturghie” (Iași, 1679), „Psaltirea de-⁠nțeles” (1680), „Molitvelnic de-⁠nțeles” (1683), „Parimiile preste an” (1683) și cele patru volume ale „Vieții și petrecerii sfinților” (Iași, 1682 până în 1686). A tradus și din Părinți și din scriitori bizantini. Se socotește și întâiul traducător în românește al unor cărți de istorie și de literatură, și cel dintâi cărturar român care a copiat documente și inscripții. Este socotit întemeietor al limbii române bisericești.

Politica, surghiunul și cinstirea În fruntea unui grup de boieri moldoveni dornici de apropiere de Rusia, a luat parte la tratativele din 1674 și 1684 privind trecerea Moldovei sub stăpânirea țarului. În 1683 până în 1684 a locuit la Stryi. În toamna anului 1686, din pricina evenimentelor politice, a fost dus în Polonia de oștile regelui Jan Sobieski și a rămas acolo până la sfârșitul vieții, adormind la Jolkva (azi în regiunea Liov, Ucraina) la 13 decembrie 1693.

Truda lui pentru învățătura poporului și pentru limba română i-⁠a păstrat amintirea în urmași, iar în veacurile al XIX-⁠lea și al XX-⁠lea a fost socotit erou național al luminării. Mai multe străzi din Chișinău, Bălți, Cahul, Călărași, Căușeni, Drochia, Fălești, Orhei, Soroca și Strășeni îi poartă numele. În 2004 Republica Moldova a emis un timbru și o monedă în amintirea lui, iar în 2015 bustul lui, de bronz, lucrat de sculptorul Veaceslav Jiglițchi, a fost așezat pe Aleea personalităților bisericești din Chișinău.