Febronia Iufereva

Egumena Febronia Iufereva (în lume Fecla Semionovna, 1870-1930) a întemeiat și condus mănăstirea de maici a Acoperământului Maicii Domnului, lângă satul Zubari, în ținutul Vîatka, și a murit în temniță. Este numărată printre sfinții cinstiți local din eparhia Vîatka, iar documentele pentru canonizarea ei sunt în curs de adunare; pomenirea ei este la 25 iunie (8 iulie).

S-⁠a născut în 1870 în satul Zotovți, ținutul Kotelnici, gubernia Vîatka, în familia lui Semion și a Annei Iufereva. Încă din copilărie, deși avea o infirmitate fizică din naștere, oamenii veneau la ea să le ceară rugăciuni și să le afle viitorul. Tatăl a așezat-⁠o într-⁠o baie, unde ea a început să-⁠i primească. Mai târziu s-⁠a ridicat o casă la marginea pădurii, curând prea mică pentru numărul tot mai mare de cinstitori. Fecla și „surorile” ei s-⁠au mutat pe pământul satului Rosliaki, iar în 1905 pe un teren de la hotarul dintre Zotovți și gubernia Kostroma; în 1905 locuiau cu ea cincizeci de femei. În 1907 s-⁠a organizat oficial o comunitate religioasă, în care s-⁠a ridicat o biserică închinată icoanei Maicii Domnului „Bucuria celor întristați”.

Fecla a primit monahismul cu numele Febronia și a fost numită conducătoarea comunității, care a ajuns la aproape o sută de membri și a trecut la rânduiala de mănăstire. I s-⁠au dat trei sute zece desetine de pădure de stat, iar în anii primului război mondial comunitatea a primit daruri de clădiri, vite și cai. Între credincioșii din Vîatka și Vologda se răspândise părerea că egumena Febronia este o „sfântă” și o proorociță. În mănăstire poposeau episcopi și monahi întorși din surghiun, iar venea multă lume să asculte proorociile ei despre vremea de pe urmă și despre durata puterii sovietice.

În toamna anului 1923 ea și susținătorii ei au răspândit zvonul că bisericile și-⁠au pierdut harul și că nu trebuie recunoscută puterea episcopală a renovaționiștilor. Până la 18 septembrie 1923 a fost arestată, socotită „periculoasă politic” și dusă la Kotelnici, apoi la Vîatka. A murit în detenție, la 16 decembrie 1930, și a fost înmormântată la cimitirul Filei din Kirov.

Se povestesc despre ea vindecări, ca aceea a unui om bolnav adus într-⁠o căruță și întors pe picioarele lui, și semne de sfințenie. Într-⁠un izvor din apropiere ar fi aruncat o cruce de aur, cu cuvintele: cine vine aici cu credință, după credință va primi. Din anul 2000, în fiecare an la 8 iulie, se face procesiune de la satul Arhanghelskoe până la locul mănăstirii dărâmate de la Zubari, la izvorul sfânt.