Gheorghe Bogoiavlenski

Sfântul Sfințit Mucenic Gheorghe Bogoiavlenski, preot, s-⁠a născut la 1 ianuarie 1883 în satul Matrenka Nijnia, ținutul Nijni Usman din gubernia Tambov, în familia psalmistului Alexandru Bogoiavlenski. În Primul Război Mondial a slujit ca scriitor de regiment, iar după revoluție ca psalmist într-⁠o biserică. În 1930 a fost hirotonit preot la biserica Acoperământul Maicii Domnului din satul Verhnii Teleliui, din regiunea Lipețk.

Primăvara anului 1935, autoritățile au hotărât să închidă biserica și, pentru aceasta, să-⁠l aresteze pe preot. Câțiva colhoznici, președintele colhozului și secretarul sfatului sătesc au depus mărturii mincinoase, spunând că părintele Gheorghe ar fi ocărât puterea sovietică, ar fi făcut agitație împotriva colhozurilor și că, în casa colhoznicului Stolpovski, înainte de privegherea la care fusese chemat de gazdă, ar fi agitat împotriva puterii și i-⁠ar fi îmbătat pe colhoznici. Stolpovski, chemat ca martor, a respins hotărât minciunile.

La 8 mai 1935 a fost arestat, închis în temnița din Usman și interogat a doua zi. A spus că nu a purtat niciun fel de discuții despre colhozuri și nu a ocărât puterea. În decembrie 1934 intrase în biserica folosită ca depozit de grâne și văzuse jaful: lipsea perdeaua de mătase a bisericii, nu mai erau sticlele din icoane, iar cele douăsprezece foi de tablă păstrate pentru acoperiș dispăruseră, ca și burlanele de la fațadă. Paznicul, întrebat unde au dispărut, l-⁠a ocărât, spunând că aici totul este al poporului. Preotul i-⁠a răspuns că aici nu e al poporului, ci al statului, și că biserica și grupul de credincioși răspund de el. Cât despre spusa președintelui că, la 6 ianuarie, el ar fi venit beat la sfat și ar fi numit puterea sovietică „zăpadă de aprilie”, a numit-⁠o minciună. A cerut anchetatorului să cheme martori care ar fi adeverit că nu se spuseseră asemenea vorbe, dar cererea a fost respinsă.

La 23 iulie 1935 a început ședința închisă a sesiunii itinerante a tribunalului regional Voronej. Părintele Gheorghe a spus că nu se recunoaște vinovat și că acuzația i se adusese din socoteli personale cu președintele sfatului. Unii dintre martorii chemați au repetat minciunile, în mai puține puncte decât la ancheta preliminară, iar martorii principali nici nu au fost chemați. În aceeași zi a fost osândit la cinci ani de lagăr de muncă și trimis în Orientul Îndepărtat.

În martie 1938, ierarhii și clericii arestați au fost mutați din lagăr în temnița din Blagoveșcensk. La 17 martie 1938 troica NKVD i-⁠a osândit la moarte. La 1 iunie 1938 arhiepiscopul Onufrie (Gagaliuk), episcopul Antonie (Pankeev), preoții Ipolit Krasnovski, Mitrofan Vilhelmski, Alexandru Eroșov, Mihail Deineka, Nikolai Sadovski, Vasili Ivanov, Nikolai Kulakov, Maxim Bogdanov, Alexandru Saulski, Pavel Popov, Gheorghe Bogoiavlenski și psalmistul Mihail Voznesenski au fost împușcați și îngropați într-⁠o groapă comună necunoscută.

Este pomenit la 1 iunie, la 7 februarie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse (zi schimbătoare), la 1 august, în Soborul sfinților din Kursk, și la 23 septembrie, în Soborul sfinților din Lipețk (stil nou).