Pudențiana

Sfânta Muceniță Pudențiana a fost o fecioară creștină din Roma, în veacul al II-⁠lea, fiica cea mare a senatorului Pud și sora Sfintei Pracseda. Se pomenește la 19 mai.

După faptele ei și după Martirologiul de la Reichenau, era o fecioară romană din Biserica veche, fiică a Sfântului Pud, prieten al apostolilor. Împreună cu sora ei Pracseda și cu papa Pius I a ridicat un botezător în biserica din casa tatălui lor, de pe dealul Esquilin, și au început să boteze păgâni. Tot acolo ascundeau creștini prigoniți și îngropau trupurile mucenicilor. Pudențiana a murit tânără, în jur de șaisprezece ani, poate ca mucenică, și a fost îngropată lângă tatăl ei (și apoi lângă sora ei) în catacombele Priscillei de pe Via Salaria. Despre Pud există dovezi, dar nu direct despre Pudențiana sau Pracseda; se crede că ecclesia Pudentiana, „biserica lui Pud”, a fost socotită „Sfânta Pudențiana”. În secolul al IX-⁠lea, moaștele ei au fost mutate, împreună cu trupurile altor 2.300 de sfinți, de papa Pascal I în biserica Santa Prassede.

Bazilica Santa Pudenziana de pe Esquilin poartă numele ei, iar chipul sfintei se vede în mozaicul absidei (veacul al V-⁠lea) și în mozaicurile bazilicii Santa Prassede (veacul al IX-⁠lea). Ziua ei s-⁠a aflat în calendarul roman, la 19 mai, până la revizuirea din 1969; Martirologiul Roman o pomenește și azi. Conchistadorul spaniol Miguel López de Legazpi, întemeietorul orașului Manila, a pus stăpânire pe acel ținut la 19 mai 1571, praznicul Sfintei Pudențiana (în spaniolă Potenciana), și a socotit-⁠o ocrotitoare. Prin scrisoarea apostolică din 12 septembrie 1942, papa Pius al XII-⁠lea, la cererea episcopilor filipinezi, a numit-⁠o ocrotitoare secundară a Filipinelor, împreună cu Sfânta Rosa din Lima.